Zona euro și moneda unică au în față o perioadă de turbulențe majore, indiferent de rezultatul alegerilor din Grecia. Dar a doua tură electorală a elenilor va reprezenta punctul de pornire pentru o perioadă în care se va decide dacă zona euro se dezintegrează sau continuă în actuala formă. Deocamdată, reprezentanții eurogrupului se pregătesc și negociază măsurile ce vor fi, obligatoriu, luate după alegerile din Grecia.

În stilul deja consacrat, SUA, prin președintele Barack Obama, au dat vina pe criza din Europa pentru numărul redus de locuri de muncă nou-create în luna precedentă și au cerut imperativ o rezolvare cât mai rapidă a problemelor. Preferabil printr-o im­plicare și mai mare a autorităților statale, mai exact prin pomparea de bani în economie și salvarea băncilor și companiilor în dificultate.

BCE versus restul zonei euro

Dar deciziile nu se iau atât de ușor și de repede în UE. În timp ce Franța se contrează din nou cu Germania pe marginea soluțiilor la criza euro, o voce se face tot mai mult auzită în opoziție cu șefii statelor: cea a președintelui Băncii Centrale Europene (BCE), Mario Draghi.

BCE a păstrat neschimbat nivelul dobânzii de referință, la 1%, și continuă să strâmbe din nas atunci când aude de „quantitative easing“ (relaxarea cantitativă), adică modelul american, mai exact al Federal Reserve, de pompare de bani în economie. Chiar și așa însă, Mario Draghi dă semne că politica monetară a BCE este pe cale să devină mai relaxată.

Îngrijorarea șefului BCE nici nu mai vine atât de mult din Grecia, cât din Spania. Ibericii au fost nevoiți să naționalizeze o bancă, Bankia, care a avut nevoie de 19 miliarde de dolari, ocazie cu care au arătat că nici rezerve nu mai au. Ceea ce înseamnă că trebuie să ceară deja bani eurogrupului. Iar un bail-out pentru Spania ar fi deja prea mult pentru economia zonei euro, care se zbate să evite recesiunea anul acesta.
Paradoxal, unii analiști consideră că o ieșire controlată a Greciei din zona euro este o variantă preferabilă în prezent. În ideea că ar permite o administrare mai facilă a pierderilor și ar da posibilitatea ajutorării mai în detaliu a Spaniei, astfel încât să se evite o catastrofă și mai mare, respectiv insolvența spaniolilor.
Întâlnirea liderilor UE de la sfârșitul acestei luni va fi decisivă pentru soarta Spaniei și chiar a monedei euro. Până atunci, se va cunoaște și decizia grecilor, de a rămâne sau nu în zona euro, adică de acceptare sau nu a măsurilor de austeritate.

Europa în două viteze

Viitorul euro și al UE se va decide tot atunci. Se vorbește tot mai mult de o Uniune cu două viteze, cu un grup puternic în centru, care avansează bine și fără probleme, și unul care recuperează mai încet, în care sunt incluse Marea Britanie și statele de la periferia UE, cum este și România. 

Una dintre soluțiile acceptate de tot mai multă lume este cea a uniunii fiscale, care să permită și emisiuni comune de obligațiuni. Povara dobânzilor tot mai mari pe care Spania și Italia trebuie să le suporte ar fi mult ușurată. Germania, prin cancelarul Angela Merkel, se opune în continuare și declară că trebuie utilizate instrumentele deja create, cum este Mecanismul European de Stabilitate. Dar chiar și nemții ar accepta noi măsuri dacă se va crea uniunea fiscală.

Taboul european dinaintea alegerilor din Grecia și a summitului european este destul de sumbru. Mai ales în condițiile în care SUA încă se zbat cu o creștere economică minimă și un șomaj ridicat, iar China și restul statelor emergente din BRIC dau semne de încetinire. Europa are nevoie de decizii rapide, iar termenul-limită este foarte aproape.

Este important să nu uităm că am creat deja instrumente de susținere a zonei euro și că Germania este pregătită să facă ce trebuie pentru a menține stabilitatea.
Angela Merkel, cancelarul Germaniei