O decizie importanta a fost luata la 1 ianuarie 1999, cand moneda euro a intrat in circulatie. Mai intai, ca moneda de cont. De la inceputul anului viitor, sub forma de cupiuri.
Aproape 660 miliarde de euro, bani lichizi, vor pleca spre bancile europene si mai departe spre toate entitatile economice care lucreaza cu cash. Monedele si bancnotele euro vor lua locul marcilor germane, francilor francezi, silingilor austrieci, drahmelor grecesti, tuturor monedelor din zona euro.
Va influenta introducerea in circulatie a noii monede climatul investitional din Romania? Care vor fi efectele in plan psihologic? Micii oameni de afaceri, de la granita de vest a Romaniei, vor avea de ales. Vanzarile la paritatea cu marca germana vor lua sfarsit. Va lua euro locul fostei monede? Sau va avea loc o retragere catre moneda americana, mult mai predictibila in evolutie, pe termen scurt? Impactul psihologic nu este de neglijat. In portofele vor intra bancnote noi, cu care romanii nu sunt familiarizati. Pe de alta parte insa, experienta i-a obisnuit sa-si calculeze marje care sa le acopere riscurile deprecierii monedei europene. Analistii admit ca va fi un moment de descumpanire, dar tind sa creada ca in Vestul tarii afacerile se vor derula avand ca referinta moneda europeana.
Sudul tarii va ramane, cel putin pe termen scurt, prizonierul bancnotei americane. O schimbare de atitudine nu va fi posibila fara cel mai important element din calculul financiar: increderea. Increderea in Banca Centrala Europeana, in coerenta deciziilor acesteia si in fermitatea ei de a sustine cursul euro in batalia cu dolarul. Declaratia unui oficial european, guvernatorul Bancii Angliei (Anglia nu a aderat inca la zona euro), nu este deloc linistitoare. Mesajul lui, transmis europenilor luna trecuta, a fost: „Daca vreti ca euro sa creasca, atunci rugati-va”.
Introducerea noii monede nu va influenta marile afaceri, derulate pe relatia cu statele din Vest. Decontarile se vor face, ca si acum, in moneda europeana. Exista, totusi, un avantaj: indiferent de tara partenera, daca ea este din zona euro, moneda de schimb va fi aceeasi (dupa retragerea din circulatie a monedelor individuale), ceea ce inseamna costuri reduse prin excluderea schimburilor valutare de pe piata valutara interbancara.
Debutul euro nu a fost unul roz, pe pietele internationale. Intr-un an si jumatate, moneda unica europeana a pierdut o treime din valoare, in fata dolarului. Pe termen scurt, se poate spune chiar ca aderarea la moneda unica europeana a fost un dezastru.
Afectate au fost si tarile din zona euro, insa efectele s-au repercutat cel mai puternic asupra tarilor din Est. Nu numai Romania a avut de suferit de pe urma deprecierii euro in raport cu dolarul. Zlotul polonez ajunsese, anul trecut, la cele mai joase cotatii fata de dolar, iar coroana ceha inregistrase cele mai mari scaderi, din 1997, in raport cu bancnota americana.
Banca Nationala a Romaniei va avea, fireste, un rol important in sensibilizarea opiniei publice asupra monedei europene. Aceasta, in perspectiva integrarii Romaniei in structurile europene, pe de o parte. Pe de alta parte, schimburile comerciale ale agentilor economici romani se desfasoara in cea mai mare parte pe relatiile cu tarile europene vestice. Aproape 70% din tranzactii se fac in zona euro. In aceasta perspectiva, Banca Nationala a Romaniei va fi obligata sa puna o mai mare greutate pe euro, prin reorientarea instrumentelor sale catre aceasta moneda.
Pe termen lung, introducerea noii monede poate aduce beneficii. O Europa unita economic si monetar poate ajunge, cu timpul, sa puna la colt bancnota americana (careia i-a trebuit mai mult de o jumatate de secol sa se impuna pe pietele internationale).
Evolutia euro in raport cu dolarul, pe pietele externe, ramane o necunoscuta pe termen scurt, chiar mediu.
Indemnul guvernatorului Bancii Angliei nu este promitator: „Daca credeti in puterea rugaciunii, atunci va veti ruga alaturi de mine, pentru ca euro sa creasca”.    

Prima uniune monetara – In secolul XIX

1857: Uniunea monetara germana;
1865: Uniunea Latina – mai multe tari europene au aderat la o moneda unica, din argint, cu aceleasi greutate si caracteristici. Planul de a avea o moneda unica a esuat, tarile aderente revenind la etalonul aur;
1873: Uniunea monetara in tarile scandinave. A esuat, ca si Uniunea monetara germana, din cauza lipsei unei autoritati puternice si deosebirilor dintre politicile economice ale statelor membre;
1950: Uniunea Europeana de Plati (UEP) – a fost prima incercare de uniune monetara de anvergura. Functionarea UEP se baza pe imprumuturi mutuale, intre statele membre, pentru acoperirea temporara a deficitelor. S-a dizolvat in 1958, la cererea Marii Britanii;
1972: O noua incercare de uniune europeana, sub numele de „Sarpele valutar” limita evolutiile monedelor statelor membre. Abaterile intre ele erau stabilite la cel mult 2,25%. Pentru mentinerea acestei marje, era necesara interventia bancilor centrale. Aceasta tentativa a esuat cand echilibrele s-au accentuat, iar monedele tarilor aderente au inceput sa floteze in raport cu dolarul;
1979: Sistemul Monetar European (SME) – s-a stabilit ca unitate monetara europeana ecu (fosta moneda franceza, care circula in Evul Mediu). Ecu servea pentru decontarile intre tarile membre ale CEE si consta intr-un cos valutar care cuprindea monedele celor 15 state din CEE.
1999: Euro – prima moneda de cont introdusa in sistemul monetar european pentru a fi introdusa pe piata, trei ani mai tarziu, ca moneda de circulatie.