viata ori investitiile in dolari americani, e timpul sa fii ingrijorat. Rusii si arabii se uita cu jind la euro, si l-ar vrea moneda de referinta pentru puturile lor de petrol“, spune bunicul tranzactiilor valutare, George Soros. Venind din partea unui investitor care a castigat cinci miliarde de dolari din cumpararea si vanzarea valutei, anuntul ar trebui sa ne ingrijoreze pe toti.Romania va importa anul acesta sase milioane de tone de titei, lucru care, la un pret mediu de 55 de dolari barilul, inseamna un efort de aproape trei miliarde de dolari. Simultan, in special din Rusia, in tara vor intra in jur de patru miliarde de metri cubi de gaze naturale. Companiile romanesti, dar mai ales consumatorul final, sunt puse acum in fata unei dileme globale: abandonarea dolarului ca moneda de referinta in tranzactiile energetice, in special gaze naturale si titei. „ La nivel global exista in momentul de fata doua ipoteze: ori se trece la o diversificare a tranzactiilor petroliere, in sensul legalizarii contractelor futures in euro, ori tarile membre OPEC accepta ideea devalorizarii continue a dolarului si cresc pretul in functie de evolutia cursului de schimb. Un motiv suficient de plauzibil pentru atingerea unui nivel de 80 de dolari barilul de titei.Un lucru este cert, trecerea euro pe pozitia de moneda preferata pentru rezervele valutare internationale a avut un impact profund pe pietele petroliere. Din moment ce tarile membre euro fac parte din cea mai mare zona comerciala din lume si, in particular, cel mai important client cumparator de titei de la OPEC, Rusia si Angola, fundamentele economice ar dicta ca exportatorii de petrol sa identifice in permanenta un pret care sa acopere valoarea importurilor din zona euro. Asadar, fie ca vom avea preturi in euro, fie ca producatorii le cresc pe cele in dolari pana la un nivel care sa acopere riscul valutar, impactul va fi acelasi. Argumentele mentinerii pretului petrolului in dolari sunt dimensiunea importurilor, dar si a productiei petroliere americane, precum si legaturile adanci traditionale, de ordin politic si economic, intre titei si dolar. Comertul cu petrol in dolari a servit intereselor americane si intaririi pozitiei SUA fata de alte state. Cresterea dolarului fata de alte valute determina cresterea pretului petrolului si inflatie in alte state ale lumii, iar SUA sunt ferite de riscurile cursului valutar. Cum in anii ‘90 mai mult de 80% din tranzactiile internationale, precum si jumatate din exporturile lumii erau evaluate in dolari, dar contributia SUA la productia globala si cota in comertul mondial erau mult mai scazute, s-a creat o situatie de disproportionalitate.Comparand euro cu dolarul, discrepanta este mai mica, data fiind dimensiunea economiilor si planurile de extindere sau aportul mai mare al UE la comertul mondial si contul de plati externe mai echilibrat. Cotarea petrolului in euro ar duce la aprecierea acestuia si la o mai mare flexibilitate pe pietele financiare, ar inlatura riscurile valutare pentru UE. Atat producatorii, cat si consumatorii de petrol din alte state decat SUA au interese comune cu UE: stabilitatea preturilor, reducerea volatilitatii, cat si stabilitate valutara. Un alt motiv ar fi faptul ca peste 45% din importurile de marfuri in statele membre OPEC provine din UE contra exporturilor de petrol.Decisiv in lupta pentru listarea petrolului in euro este decizia de a trece la moneda unica a Norvegiei si a Marii Britanii, cei mai mari producatori din zona. Bursa de petrol londoneza ar putea sa pastreze preturile chiar in cazul adoptarii euro, pentru ca dolarul a ramas punctul de reper al comertului mondial. Pozitia OPEC este aceea ca nu poate lua in calcul o trecere la euro, avand in vedere mecanismele complexe de calculare a pretului, pana cand indicatori importanti, precum Brent, cotat la Londra, sau WTI de la New York, nu vor lua ele aceasta decizie. Prin urmare, depinde de Marea Britanie si Norvegia, pentru ca piata de petrol s-a transformat de cand pretul este fixat de piata, cei drept cu o mare influenta a OPEC, si nu mai este dictat de catre aceasta.

Ce treaba are euro cu titeiul

• Pe 6 noiembrie 2000, Irakul a devenit prima tara care a primit toate platile aferente exportului de petrol in euro, inregistrand costuri de 270 milioane dolari, compensate pe deplin ulterior de aprecierea monedei europene. Irakul exporta la acea data petrol brut in valoare de 60 milioane dolari zilnic si e lesne de inteles ca insasi aceasta decizie a jucat un rol in aprecierea euro.
• In martie 2001, la o conferinta despre efectele ascunse ale crizelor valutare, ambasadorul Venezuelei in Rusia a evocat pentru prima oara intentia OPEC de a inlocui dolarul.
• In aprilie 2002, Javad Yarjani, analist sef de piata al OPEC, a tinut un discurs la Ministerul Economiei din Spania. Acolo a atacat problema consolidarii monedei europene pe pietele financiare si cursa acesteia de a stopa suprematia dolarului, in consecinta declansarea unei schimbari in dominatia monedei americane, datand din 1945, de pe piata petrolului.
• Un trader londonez al bancii Rotschild spunea de curand ca tranzactiile cu petrol implica sume enorme de bani. Daca dolarul si-ar pierde rolul de moneda de referinta, Statele Unite, cel mai mare importator la nivel global, nu vor mai fi capabile sa-si finanteze deficitele tot mai mari.