Săptămâna viitoare se dă startul cursei pentru fotoliile de europarlamentari. Pentru prima dată, românii îşi vor desemna reprezentanţii în forumul de la Strasbourg. Vom avea 35 de deputaţi, devenind a doua forţă politică din această parte a Europei, după Polonia.
În cadrul Circumscripţiei electorale România, au dreptul să candideze şi să-şi exprime dreptul de vot cetăţeni ai statelor membre, în anumite condiţii. Până acum însă avem doar un candidat de cetăţenie germană şi numai cinci cetăţeni din UE dornici să-şi exprime opţiunile.
Trădând îngrijorarea legată de rata foarte redusă a participării la vot înregistrată la alegerile pentru legislativul european în Polonia şi Bulgaria, preşedintele Parlamentului European (PE), Hans-Gert Pottering, a sosit săptămâna aceasta la Bucureşti pentru a îndemna populaţia să meargă la vot. „Pe 25 noiembrie, veţi decide cine urmează să vă reprezinte interesele la Bruxelles şi Strasbourg. Este o decizie importantă. Prin participarea la vot aveţi ocazia să faceţi auzită vocea României în UE. Vă îndemn să acordaţi dezbaterilor despre Europa locul central, pe care îl merită, în viaţa politică românească. Dezbaterile trebuie să evidenţieze beneficiile pe care le aduce ţării dvs. apartenenţa la UE. Avem nevoie să participaţi activ la dezbaterile despre viitorul nostru comun. Votaţi pentru viitorul vostru european!“, a apus Pottering, explicând importanţa pe care o au aceste alegeri pentru România. Cu două săptămâni înainte, o altă figură importantă din cadrul PE, preşedintele grupului Partidului Popular European (PPE), Joseph Daul, a fost prezent la Timişoara pentru a susţine candidaţii PD în campania electorală.
Surprize, surprize!
Pentru partidele politice miza este mare, 13 dintre acestea depunând listele cu numele candidaţilor la Biroul Electoral Central (BEC). Surprinde absenţa de pe lista PSD a fostului negociator-şef Vasile Puşcaş, în vreme ce la PNL pe primul loc se situează cea care până acum a reprezentat societatea civilă, Renate Weber. Aceasta a recunoscut că a aflat de la televizor, de la colegul de partid, Crin Antonescu, ca va fi cap de listă. Renate Weber a declarat pentru Capital că nu a fost niciodată în plenul PE, dar că a deprins limbajul de Bruxelles pe vremea când a colaborat cu reprezentanţii PE şi ai Comisiei Europene. În schimb, nu este o surpriză pentru nimeni faptul că Sorin Frunzăverde deschide lista PD, acesta fiind artizanul afilierii partidului la cea mai mare grupare politică din PE, grupul PPE. În schimb, vicepreşedintele PPE, Marian Jean Marinescu, ocupă abia poziţia a cincea. Şi, cum era de aşteptat, nou-înfiinţatul PLD îl va avea ca locomotivă pe Theodor Stolojan, iar Partidul Noua Generaţie, evident, pe Gigi Becali.
Partidele importante par să-şi fi completat cu greu listele, o parte din membrii marcanţi refuzând candidatura pentru PE. „Politicienii noştri s-au simţit marginalizaţi de către partid în momentul în care au fost puşi pe lista pentru PE“, explică Theodor Stolojan această situaţie bizară.
Cât priveşte bugetele pe care le vor aloca partidele pentru campania electorală, toţi şefii de campanie au susţinut că acestea încă nu se cunosc cu exactitate.
551 de pretendenti
La BEC s-au înscris, în cursa pentru PE, 551 de candidaţi. Singurul candidat independent este preotul reformat Ladislau Tokes, restul fiind înscrişi pe listele a 13 partide. Există şi un cetăţean german, care va candida pe lista Partidului Verde. Cât priveşte dreptul cetăţenilor din statele membre de a vota în cadrul scrutinului, purtătorul de cuvânt al BEC, Marian Muhuleţ, susţine că s-au primit cinci cereri din partea unor cetăţeni din Germania, Italia, Franţa şi Grecia. „Au fost trimise autorităţilor din statele respective adrese pentru a se verifica dacă aceste persoane au drepturi electorale şi dacă nu au votat acum trei ani, în cadrul alegerilor pentru PE care au fost organizate în ţările de origine“, susţine Muhuleţ.
Cu ce argumente economice vor să câştige cei patru candidaţi şi ce spun specialiştii despre acestea
MEDIUL DE AFACERI
Renate Weber
La sfârşitul anului 2009, vor apărea primele semne că România a intrat în UE, iar în 2015 ar trebui să ajungem la media europeană. Important este să avem o rată bună de absorbţie a fondurilor europene. Pentru asta ar trebui ca împrumuturile bancare necesare demarării proiectelor să fie mai avantajoase.
Sorin Frunzăverde
Este important să menţinem avantajele competitive faţă de celelalte economii europene, acestea fiind în principal legate de nivelul redus al impozitării. PD va respinge orice tentativă de tipul celor susţinute de grupul socialist din PE, care vizează o eventuală unificare a impozitelor la nivel european. Un alt punct important este deschiderea sectorului serviciilor, prin transpunerea noii Directive privind Serviciile, care va avea un puternic impact pozitiv asupra creării de locuri de muncă.
Theodor Stolojan
Tema principală este atingerea unui standard de viaţă european, într-o perioadă relativ scurtă, de 20-25 de ani. Derivate din această temă sunt investiţiile masive în capital fix şi resurse umane, precum şi absorbţia fondurilor europene. O a doua temă este modul în care vom realiza obiectivele legate de dezvoltarea teritorială şi cum vom utiliza fondurile destinate dezvoltării regionale. Ritmul de realizare a lucrărilor de infrastructură în transporturi este total necorespunzător. În 17 ani am realizat 150 de kilometri de autostradă. Congestia căilor de transport frânează dezvoltarea economică şi competitivitatea. Ca să poţi rămâne în competiţie cu firmele europene, una din condiţii este să respecţi termenele. Acest lucru este imposibil dacă, între Sibiu şi Bucureşti, un TIR face opt ore. O altă temă pe care trebuie să punem accent este investiţia în resurse umane, dar şi un sistem eficient de alocare a resurselor. Justiţia are un rol important chiar şi în alocarea resurselor. A treia condiţie este progresul continuu al tehnologiilor şi tranziţia spre o economie bazată pe produse cu valoare adăugată ridicată.
Titus Corlăţean
Prin reprezentanţii noştri în Parlamentul European, vom promova mediul de afaceri românesc, precum şi atragerea investiţiilor europene pe piaţa românească. România are nevoie de o strategie coerentă care să susţină dezvoltarea economică, în contextul atingerii ţintei de intrare în zona euro la 1 ianuarie 2014. Creşterea competitivităţii firmelor româneşti poate fi realizată numai printr-o strategie coerentă, care îmbină informarea şi pregătirea companiilor, promovarea unui brand de ţară eficient, facilitarea accesului la fondurile europene şi alocarea unor fonduri de susţinere din partea statului.
Cristian Pârvan, secretar general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri
„În cadrul PE se promovează reglementări, nu „afaceri“, nici măcar cele româneşti. Să fie eventual promovat dreptul de a pretinde redevenţe europene pentru exploatrea petrolului din România, cele actuale distorsionând mediul de afaceri european, în egală măsură, cu preţul scăzut al gazelor naturale extrase din România, al căror preţ suntem somaţi să-l creştem. Restul afirmaţiilor şi ideilor nu au legătură cu activitatea parlamentarilor români, fiind obligaţia Guvernului şi a societăţii româneşti“.
AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ
Renate Weber
Problemele agriculturii româneşti nu se vor rezolva în câţiva ani. De aceea, la Strasbourg, trebuie să avem argumente puternice, coroborate cu o politică publică bine structurată, astfel încât să convingem că pentru România subvenţiile în agricultură sunt vitale. Iar coalizarea cu Polonia, Bulgaria şi Ungaria este esenţială. Împreună, avem un cuvânt de spus.
Sorin Frunzăverde
Cele mai stringente probleme îşi au rezolvarea pe plan naţional. Un exemplu îl constituie deficienţele de la Agenţia de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură, care trebuie soluţionate urgent. Pe plan european, problema principală este următoarea: trebuie să evităm o reducere drastică a fondurilor alocate primului pilon al Politicii Agricole Comune – plăţile directe – în favoarea celui de al doilea pilon – investiţiile în dezvoltarea rurală. Agricultorii români au dreptul acum la plăţi directe în valoare de un sfert faţă de cele primite de un agricultor din Europa de Vest.
Theodor Stolojan
Marea problemă a agriculturii româneşti este fărâmiţarea terenurilor şi, implicit, productivitatea scăzută. Viitorul este al fermelor cu cel puţin 50-100 de hectare. PAC are două componente: agricultura şi dezvoltarea rurală. Marile puteri doresc o reducere a plăţilor directe către fermieri, ceea ce ne dezavantajează. De aceea, va trebui fie să ne asociem cu Polonia, Bulgaria şi Ungaria, care se află într-o situaţie asemnănătoare cu a noastră, fie să negociem perioade mari de tranziţie sau compensări consistente. De asemenea, ar trebui să insistăm pentru a devansa graficul de subvenţie, astfel încât alocaţiile anuale pentru plăţile directe la hectar să fie mai consistente. În ceea ce priveşte cota la zahăr, am primit doar o pătrime din consumul anual al României. Această eroare ar trebui reparată.
Nici la capitolul dezvoltare rurală nu stăm prea bine, peste 80% din localităţi nefiind racordate la sistemul de alimentare cu apă potabilă. Este unul din motivele pentru care investitorii ocolesc mediul rural. Este important să insistăm pentru alocări masive de fonduri destinate dezvoltării rurale.
Titus Corlăţean
Europarlamentarii PSD vor încerca să păstreze un nivel ridicat al alocărilor UE pentru agricultură. Eurodeputaţii noştri vor promova proiecte de dezvoltare cu finanţare europeană în regiunile de dezvoltare din care provin şi vor avea echipe de consilieri care să asigure consultanţă gratuită în acest sens. Europarlamentarii partidului nostru vor insista pentru simplificarea mecanismelor, în vederea creşterii ratei de absorbţie. Sunt limitări în producţie, mă refer la cotele de zahăr sau cele de lapte, care trebuie deblocate.
Dinu Gavrilescu, directorul Institutului de Economie Agrară
„Este puţin probabil ca fermele din România să ajungă la o dimensiune medie de peste 50 ha înainte de 50-60 de ani. Astăzi, cultivăm doar şapte milioane de hectare din totalul de 10 milioane. Fermele din UE obţin recolte de 4-5 ori mai mari decât cele din România, aşa că bătălia pentru obţinerea de fonduri din cei doi piloni ai PAC este oarecum caducă. În legătură cu poziţia domnului Corlăţean, prin care promite că vor acţiona în sensul deblocării cotelor de lapte şi de zahăr şi vor cere majorări semnificative, acestea sunt promisiuni electorale, fiindcă aceste cote au fost deja fixate şi repartizate.“
MIGRAŢIA FORŢEI DE MUNCĂ
Renate Weber
Migraţia nu poate fi oprită. Este unul din drepturile fundamentale. Statul român ar trebui, pe de o parte, să devină mai atractiv pentru a-şi păstra forţa de muncă, iar pe de altă parte, ar trebui să aibă campanii privind conştientizarea în rândul cetăţenilor a pericolelor muncii la negru. Am aflat că, în prezent, aproape un milion de români lucrează la negru în alte state membre. Am un mare respect pentru aşa numiţii căpşunari, care au avut curajul să înfrunte viaţa, dar românii nu trebuie să plece din ţară doar ca să supravieţuiască.
Sorin Frunzăverde
Avantajele imigraţiei sunt mai mari decât dezavantajele sale: pe fondul deficitului demografic în creştere, funcţionarea economiei ar fi imposibilă fără forţa de muncă provenită din imigraţie. Prezenţa muncitorilor români în celelalte state europene este aşadar un lucru benefic, atât pentru economiile acestor state, cât şi pentru România, care beneficiază de un aport financiar consistent. Sigur, migraţia, atât cea legală, dar mai ales cea ilegală, este asociată cu infracţionalitatea. Aceasta poate fi combătută în cadrul sistemelor de cooperare poliţienească la nivel european.
Theodor Stolojan
Nu trebuie să ne batem capul cum să restricţionăm această libertate, ci cum să îi stimulăm pe români să nu plece la muncă peste hotare. Aceştia emigrează pentru un salariu mai bun şi fiindcă în România, chiar şi la firmele private, angajările se fac pe pile şi nu pe competenţă. Nivelul salarial trebuie să crească, fiindcă în prezent acesta nu ţine cont de situaţia reală. De asemenea, din cauza natalităţii scăzute, trebuie să elaborăm o politică de imigrare.
Titus Corlăţean
Suntem conştienţi de faptul că vulnerabilităţile social-economice româneşti apărute de trei ani încoace, scăderea puterii de cumpărare şi creşterea preţurilor în toate domeniile, au generat un exod masiv de forţă de muncă, creând dificultăţi în construcţii, sănătate sau transporturi. Guvernările de dreapta nu au elaborat nici un program pentru repatrierea sau stoparea acestui exod de forţă de muncă şi creiere româneşti. Este adevărat că românii din străinătate aduc miliarde de euro în ţară, dar ce facem noi pentru ei? O politică salarială mai echitabilă, corelată cu creşterea economică, între altele, poate crea premizele unor soluţii în acest sens.
Mircea Kivu, sociolog
„Atunci când vorbesc despre migraţie, politicienii se referă aproape exclusiv, cu excepţia d-lui Stolojan, care are în vedere posibilitatea ca România să devină o destinaţie a migraţiei din ţările mai sărace, la emigrarea pentru muncă. Aceasta e privită ca un fenomen trecător (d-l Corlăţean crede că a apărut de trei ani, datorită scăderii puterii de cumpărare – în timp ce toate statisticile arată că în această perioadă salariile au crescut în termeni reali). Soluţiile vizează preponderent creşterea standardului de viată, în primul rând, a salariilor. E greu de crezut că diferenţele ce privesc nivelul de trai, şi implicit cel al salariilor, vor ajunge în-
tr-un viitor apropiat să se egalizeze între România şi Europa Occidentală. Asocierea migraţiei cu infracţionalitatea, comisă de d-l Frunzăverde, denotă o concepţie poliţienească asupra unui fenomen social natural, opusă viziunii liberale expuse de dna Weber şi dl Stolojan.“
