Aceste calcule au fost făcute de institutul economic și de cercetare Bruegel, care a constatat că începând cu septembrie 2021 țările UE au cheltuit în total 681 de miliarde de euro pentru a sprijini gospodăriile și afacerile, iar țările din afara UE, pe de o parte Marea Britanie și, pe de altă parte, Norvegia, au alocat din același motiv 103 miliarde de euro, respectiv 8,1 miliarde de euro.

Europa vrea să înlocuiască gazul rusesc

De notat că în luna noiembrie a anului trecut, Bruegel calculase aceeași sumă totală la 706 miliarde de euro, dar aceasta a crescut semnificativ, deoarece țările europene alocă încă fonduri importante pentru a înlocui gazul rusesc și pentru a se proteja de efectele cauzate de întreruperea furnizărilor din Rusia.

Diferențele de sume între țările luate separat arată disparități mari în ceea ce privește capacitatea țărilor de a sprijini gospodăriile și companiile. La mare distanță față de toate celelalte țări se află, desigur, Germania, care a alocat cea mai mare sumă, aproape 270 de miliarde de euro, pentru a sprijini economia germană. Urmează Marea Britanie, Italia și Franța, care au cheltuit fiecare mai puțin de 150 de miliarde de euro, după care urmează restul țărilor UE, cu doar o mică parte din această sumă.

În ceea ce privește cheltuielile pe cap de locuitor, Germania, Danemarca și Luxemburg au alocat din nou cele mai mari sume. Suma cheltuielilor pentru contracararea crizei energetice a depășit cele 750 de miliarde de euro acordate prin Fondul de Redresare post-pandemie care a fost constituit în 2020 și care a marcat un moment de referință, deoarece a fost prima emisiune de datorie comună a UE, potrivit kathimerini.gr.

Prețurile gazelor, scădere de peste 80%

Între timp, Bătrânul Continent a reușit să se protejeze în mod eficient prin rezervele mari de gaze pe care le-a stocat, ceea ce a dus la o scădere a prețurilor gazelor. Prețurile gazelor au scăzut cu peste 80% față de nivelul record din luna august a anului trecut, dar această scădere are drept consecință că orice vânzare a unei părți din rezervele constituite va fi însoțită de pierderi de câteva miliarde de euro pentru industrii și pentru contribuabili.

O parte din combustibil a fost cumpărat din bani publici sau din taxele impuse de rețelele energetice și care desigur sunt finanțate de contribuabili. După cum subliniază Sindre Knutsson, vicepreședintele Rystad Energy, „în final, consumatorul plătește pentru tot”. Într-un fel, Europa plătește prețul reușitei sale. S-a grăbit să importe un volum mare de gaz natural lichefiat atunci când Rusia a întrerupt fluxul prin conducte. Iarna blândă a limitat însă cererea, atenuând astfel criza energetică.

Rezervoarele de gaze naturale sunt acum pline la aproximativ 65%, un nivel în mod clar mai ridicat decât de obicei în această perioadă a anului, potrivit datelor companiei de date Gas Infrastructure Europe. Se preconizează, de altfel, că este posibil ca gradul de ocupare să fie peste 50% la încheierea iernii, adică de două ori față de nivelul perioadei corespunzătoare a anului trecut.

După cum subliniază factori de pe piață, aceste date sunt pozitive pentru securitatea energetică a Europei, dar creează o dilemă pentru acele companii sau entități care au cumpărat combustibilul atunci când prețurile acestuia au crescut vertiginos. Pentru a se proteja de fluctuațiile mari de preț, companiile ar putea încheia contracte de cumpărare și vânzare de gaze la prețuri prestabilite.

Europa, importuri de gaze în valoare de 101 miliarde de euro în trimestrul al treilea al anului trecut

Europenii au fost împovărați de costul exorbitant al gazului, după ce prețurile au crescut vertiginos vara trecută, o perioadă a anului în care gazul nu este necesar pentru încălzire, iar prețurile sunt de obicei semnificativ mai mici decât în ​​timpul iernii.

În total, factura plătită de UE pentru importurile de gaze a atins un record de 101 miliarde de euro în trimestrul al treilea al anului trecut, adică la un nivel mai mult decât triplu față de nivelurile din perioada similară a anului 2021. Și, desigur, o mare parte a acestor importuri de combustibil a fost stocată din motive de securitate energetică.

Aproape de sfârșitul lunii august, când criza aprovizionării cu gaze a atins apogeul, prețurile de pe piața din Amsterdam depășeau 300 de euro pe megawat oră. Astăzi, contractele futures de pe piața olandeză, care este și nivelul de referință pentru Europa, depășesc abia 50 de euro pe megawat oră și se apropie de nivelurile la care erau în septembrie 2021. În urmă cu câteva zile, Morgan Stanley a previzionat că prețurile vor scădea în continuare și că depozitele UE vor încheia sezonul de iarnă cu un grad de umplere de 59%.