Criza costului vieții amenință să se transforme într-o criză a locuințelor. Creșterea costurilor locuințelor duce la situații disperate în întreaga Uniune Europeană. Mulți sunt îngrijorați de povara financiară pe care o vor avea de suportat. Alții au rămas fără adăpost sau locuiesc în spații necorespunzătoare. Mulți tineri nu pot părăsi casa părinților.
Situație extrem de incertă
Potrivit unui raport ce va fi publicat în curând de Eurofound cu privire la costul și accesul la locuințe în țările de pe Bătrânul Continent, chiriașii de pe piața privată sunt într-o situație extrem de incertă. Aproape jumătate dintre cei chestionați (46%) spun că ar putea fi nevoiți să-și părăsească locuința în următoarele trei luni pentru că nu și-o mai permit din punct de vedere financiar, potrivit lui Hans Dubois, director pentru cercetări în cadrul Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și Muncă, citat de Kathimerini.
Chiriașii din imobilele private raportează, de asemenea, probleme legate de calitatea locuințelor lor – cum ar fi eficiența energetică slabă și lipsa spațiului – într-o măsură mai mare decât proprietarii de locuințe, în mod special, dar și decât chiriașii din locuințele sociale/locuințele de serviciu. Însă problemele locative nu se limitează doar la chiriașii din locuințele private. Și proprietarii de case achiziționate cu credite ipotecare cu dobândă variabilă se confruntă cu creșterea rapidă a ratelor dobânzilor și cu creșterea costului vieții, în general.
Există dovezi în acest sens în Polonia, de exemplu, unde Fondul de Sprijin al Debitorilor, destinat deținătorilor de credite ipotecare pentru locuință care înregistrează probleme de plată, a cunoscut o creștere vertiginoasă a cererilor de ajutor. O recesiune economică i-ar expune pe acești oameni la un risc mult mai mare. Chiar și în rândul celor care și-au achiziționat locuința fără ipotecă sunt mulți care se luptă să acopere alte cheltuieli aferente, cum ar fi facturile la utilități. În UE sunt șaisprezece state cu procente mari de proprietari de locuințe, variind de la 38% în Portugalia până la 95% în România. Mulți dintre acești proprietari sunt expuși riscului de sărăcie – de la 8% în Cehia la 24% în Estonia. În plus, mulți nu pot menține o temperatură adecvată în locuințe din cauza eficienței energetice slabe și a presiunilor financiare.
Acordarea de sprijin, o sarcină dificilă
Acest lucru este valabil pentru cel puțin 15% dintre locuințele din Bulgaria, Cipru, Grecia, Lituania și Portugalia. În comparație cu proprietarii de locuințe, chiriașii din locuințele sociale/locuințele de serviciu își evaluează calitatea locuinței în medie ca fiind mai scăzută și au un stres mai mare că ar putea fi forțați să-și părăsească locuințele. În plus, prezintă au un risc mai mare decât chiriașii din locuințele private de a avea dificultăți în plata utilităților.
În unele țări (în special în Finlanda, care a fost pionier în politicile de tip ”locuința în primul rând”) numărul persoanelor fără adăpost este în scădere, însă în altele problema se înrăutățește. În Irlanda, de exemplu, numărul spațiilor de cazare pentru situații de urgență crește constant, de la 7.991 de unități în luna mai 2021 la 11.754 de unități în ianuarie 2023 și există riscul unor creșteri suplimentare după ce interdicția de evacuare pe timpul pandemiei a fost ridicată. În general, eliminarea măsurilor de sprijin pentru costul vieții prezintă un risc pentru gospodăriile care depind de acestea.
Acordarea de sprijin în domeniul locativ pare a fi o sarcină dificilă, iar măsurile pentru închirierea sau cumpărarea de locuințe pot crește chiriile și prețurile de vânzare în general. Sprijinul pentru creditele ipotecare îi avantajează în mod disproporționat pe cei cu venituri mai mari, întrucât au șanse mai mari să cumpere o casă, dar în același timp încurajează unele persoane să își asume datorii pe care nu le pot rambursa.