Ungaria, Republica Ceha, Polonia, Slovenia, Malta, Cipru, Slovacia si cele trei State Baltice traiesc emotiile numaratorii inverse. Reuniunea de la Copenhaga este primul pas din cei cativa pe care ii mai au de strabatut pana la a deveni membre depline ale Uniunii Europene. Incheierii negocierilor de aderare ii urmeaza, in primavara anului viitor, semnarea tratatelor de aderare si referendumurile pe tema integrarii organizate de guvernele maghiar, ceh, slovac si polonez. Ceva mai tarziu, in vara, lituanienii, estonienii si letonii vor fi si ei chemati sa-si spuna cuvantul. In sfarsit, in prima jumatate a anului 2004, Cele zece intra in Uniune. Lucrurile nu se opresc aici. Nou venitii vor adera la zona euro in 2006, iar in 2007 vor incepe sa culeaga roadele eforturilor de aderare. Majoritatea restrictiilor liberei circulatii a fortei de munca dispar, la fel si complexele celor 75 de milioane de cetateni estici ce vor intregi marea familie europeana.
Aceasta a cincea extindere a Uniunii este, de departe, cea mai greu de digerat din punct de vedere economic si este de asteptat sa reformeze mecanismele de functionare ale UE. Populatia Europei unite va creste cu o cincime, teritoriul cu cu o patrime, iar produsul intern brut cu mai putin de un procent. Cu exceptia Maltei, Ciprului si Sloveniei, candidatele au un produs intern brut pe locuitor de 16%-20% din media europeana. Aceasta inseamna ca polonezii, ungurii, slovacii, cehii etc. sunt cosiderabil mai saraci decat erau portughezii cand au intrat in Uniune, in 1986. Asa ca, o parte din fondurile de care acestia din urma beneficiaza din partea UE vor fi realocate esticilor.
Scotand Polonia din discutie, noii sositi nu sunt numai saraci, ci si mici. Este o ingrijorare pentru Germania, Franta, Austria – tari puternice, obisnuite sa aiba ultimul cuvant in cadrul Uniunii, care se vor trezi surclasate de voturile unor natiuni nu atat puternice, cat multe.
Pentru ca momentul Copenhaga sa fie posibil si primirea lor in UE sa devina certitudine, candidatele au facut sacrificii importante, platind pretul greu al reformelor. Sunt deja obisnuite cu lipsurile. Nu este valabil si pentru tarile membre, ale caror guverne incearca sa-si pregateasca alegatorii pentru o posibila scadere a nivelului de trai. Reforma Politicii Agricole Comune intampina dificultati, iar cea care ar fi trebuit sa pregateasca Uniunea, la nivelul conducerii, sa faca fata extinderii nu a inceput inca.
Liderii Uniunii sunt nevoiti sa mai faca fata inca unei provocari, aceea de a defini granitele finale si de a decide ce se va intampla cu tarile ramase pe dinafara, Romania si Bulgaria. Daca acest al cincile val al extinderii este si ultimul, perspectivele celor doua, dar si ale fostelor state iugoslave sunt sumbre. Apoi mai este si Turcia, a carei cauza este sustinuta de cuvantul greu al Americii. Chiar daca nu indeplineste nici macar criteriul politic de aderare – institutii democratice stabile, respectarea drepturilor omului si protejarea drepturilor minoritatilor – Turcia preseaza, prin mana lunga a Statelor Unite ale Americii, inceperea negocierilor de aderare in 2003. Pentru cei mai multi europeni, o Uniune ce inglobeaza turcii musulmani si se invecineaza cu Irak, Iran si Siria pare a fi lipsita de sens. Totusi, Turcia nu poate fi ignorata, o hotarare in ceea ce o priveste fiind necesara cat de curand.
Anul viitor se anunta critic. Parlamentele celor 15 state membre ale UE trebuie sa ratifice admiterea fiecarei tari candidate si nu este nimeni sigur ca nu vor aparea discutii. Pe de alta parte, candidatele vor organiza si ele referendumuri. Sondajele de opinie dau ca sigura dorinta majoritatii esticilor aflati acum la poarta UE de a intra in clubul natiunilor bogate, cu toate ca polonezii sunt usor tensionati de negocierile interminabile prin care incearca sa-si adjudece mai multi bani din bugetul comun.
Momentele de glorie ale istoriei inchegarii uniunii europene
· 9 mai 1952 – Germania, Franta, Belgia, Italia, Luxemburg si Olanda semneaza actul de nastere al Europei unite, tratatul de infiintare a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (ECSC).
· 25 mai 1957 – Cei sase membrii ai ECSC fac inca un pas: Tratatul de la Roma. Sunt infiintate institutiile si definite mecanismele decizionale necesare armonizarii intereselor nationale cu cele comunitare.
· 20 iulie 1963 – Statele fondatoare incheie cu fostele colonii Conventia de la Lome, garantandu-le acestora ajutor financiar si avantaje comerciale.
· 1 ianuarie 1973 – Danemarca, Irlanda si Regatul Unit al Marii Britanii devin membre ale Comunitatii Europene.
· 1981 – Este admisa Grecia.
· 1986 – Spania si Portugalia se alatura celorlalti membrii.
· 1990 – Este randul landurilor estice ale Germaniei sa adere la Uniune.
· 1995 – Comunitatea, devenita Uniunea Europeana, se extinde prin aderarea Austriei, Finlandei si Suediei.
· 7 – 10 iunie 1979 – Au loc primele alegeri pentru Parlamentul European.
· 17 februarie 1986 – Este semnat Actul Unic European.
· 1 noiembrie 1993 – Intrarea in vigoare a Tratatului de la Maastricht. Semnifica nasterea Uniunii Europene de astazi si a institutiilor sale.
Cei din urm~ pot castiga la puncte
Pentru Romania si Bulgaria, aderarea la o data ulterioara celorlalte tari candidate este, in multe feluri, benefica:
· Au timp suficient pentru pregatirea aderarii in asa fel incat sa fie un succes. Impactul asupra diferitelor categorii sociale depinde de cat de pregatiti sunt membrii acestora. Un exemplu ar fi cel al sectorului agricol. In Romania, populatia ocupata in sector are pondere insemnata, iar sectorul agricol dispune de un bun potential pentru a atrage finantare din partea Uniunii Europene prin Politica Agricola Comuna. Totusi, acest tip de finantare va deveni disponibil doar daca agricultura romaneasca va fi competitiva si va raspunde cerintelor pietei, astfel incat sa asigure o dezvoltare durabila.
· Aderarea celor zece tari candidate in 2004 va determina disponibilizarea de fonduri pentru tarile candidate ramase. Aceasta finantare suplimentara va fi disponibila numai daca Romania are capacitatea administrativa necesara utilizarii ei. Comisia Europeana a facut o propunere in acest sens, urmand a fi discutata de catre sefii de stat si de guvern la Copenhaga, de a creste progresiv sprijinul financiar de pre-aderare alocat Romaniei cu 20% in 2004, 40% in 2005 si 60% in 2006, el urmand sa ajunga pana la nivelul de 1 miliard de euro in 2006.
· Romania poate beneficia de experienta acumulata in cadrul extinderii din 2004, folosind exemplele pozitive si evitand orice greseala facuta de tarile din primul val.
