În cadrul turneului de rămas bun, Merkel s-a aflat sâmbătă, la Istanbul, unde a avut ultima întâlnire oficială cu preşedintele Erdoğan. În relaţiile cu Turcia, putem spune că, în general, Merkel a lăsat moştenire o abordare moderată.
De fapt, atunci când a preluat funcţia de cancelar, Angela Merkel părea că ne face să-l căutăm cu lumânarea pe Schroeder. Într-adevăr, în numeroase probleme a avut o poziţie distantă faţă de Turcia, în comparaţie cu predecesorul ei. Odată cu preluarea funcţiilor de către Sarkozy în Franţa şi Merkel în Germania, cam în acelaşi timp, procesul de aderare al Turciei la Uniunea Europeană a fost suspendat. De atunci nu prea s-au înregistrat prea multe progrese. Chiar dacă mai întâi au continuat să forţeze aderarea Turciei, s-a putut vedea mai târziu că în faţa încăpăţănării manifestate de UE, nu se putea face mai nimic, scrie Sabah.
Relații reci cu Turcia
Nu ar trebui să reducem aceste evoluţii doar la Merkel şi Sarkozy. De exemplu, în Franţa, chiar dacă a avut loc o schimbare de administraţie, nu s-a înregistrat o evoluţie pozitivă în privinţa atmosferei potrivnice faţă de Turcia.
De fapt, veţi vedea că această situaţie este în tendinţa generală a politicii lumii şi s-a reflectat în mod direct în relaţiile dintre Turcia şi Uniunea Europeană. Legătura cu liderii era destul de limitată. Schroeder era cancelarul Germaniei din altă epocă. Merkel acţiona conform rezultatelor altei epoci. Ar fi fost o greşeală să ne aşteptăm ca liderii europeni să adopte o atitudine de prieteni ai Turciei în timp ce crizele interne din UE atinseseră un aşa nivel.
În aceste zile, Europa se gândeşte, pesimistă, cum să-şi păstreze unitatea, cum să-şi asigure securitatea, de ce nu a reuşit să facă acceptată ideea de europenism, în societate.
În prezent atitudinea Germaniei este moderată față de Turcia
Faptul că acum, după acea atitudine dură potrivnică Turciei, Merkel manifestă o atitudine moderată ar trebui considerată o evoluţie pozitivă. A încercat, mai ales în ultimele zile, să-şi menţină linia moderată, atât dintr-un sentiment de responsabilitate, dat de faptul că a rămas o lungă perioadă la putere, cât şi pentru că Germania a fost obligată să joace rolul celui care face ordine în Uniunea Europeană.
De acum înainte, şansele ca, în Germania, Liberalii şi Verzii sau cu Social-Democraţii sau cu Creştin-Democraţii să formeze o coaliţie sunt destul de mari. Dacă din coaliţie vor face parte Creştin-Democraţii, ne vom putea gândi că relaţiile dintre Turcia şi Germania vor continua precum cele din epoca Merkel. Dar dacă Social-Democraţii vor fi parteneri în coaliţie, presupun că atitudinea faţă de Turcia va fi mai problematică în Germania.
Însă, oricum ar fi, aşa cum venirea lui Merkel ne-a făcut să-l regretăm pe Schroeder, pot spune că şi plecarea lui Merkel ne va face să o regretăm pe Merkel.