Europenii își vor aurul înapoi
„Aduceți-ne aurul înapoi acasă”, a cerut Michael Jaeger, președintele Asociației Contribuabililor Europeni, într-un interviu acordat rețelei germane ZDF, acasă” înseamnând Germania, care are a doua cea mai mare rezervă de aur din întreaga lume, după SUA.
Peste 1.200 de tone de aur sunt depozitate în SUA, în seifurile Trezoreriei Americane. Acum, când prețul aurului a depășit 3.500 de dolari pe uncie, iar politica președintelui SUA, Donald Trump, este imprevizibilă, solicitări precum cele ale lui Michael Jaeger devin din ce în ce mai dese.
Olanda și India au repatriat deja o parte semnificativă din aurul lor din SUA și Marea Britanie.
„Dincolo de declarațiile cu iz politicianist, ceea ce spune Jaegar reflectă schimbările profunde care afectează în prezent sistemul financiar internațional. Mai presus de toate, ele ilustrează erodarea treptată a hegemoniei monedei americane, caracterizată acum de o pierdere a încrederii în dolar.
În aceste vremuri tulburi, aurul nu este doar un metal prețios. El întruchipează simbolul puterii economice care leagă fiecare națiune de trecutul și suveranitatea ei. Fiecare stat încearcă să se protejeze de incertitudinea care domnește, iar aurul are acest rol de stabilitate”, spun jucătorii de pe piața europeană a aurului.
Tot mai multe țări își repatriază rezervele de aur pe fondul temerilor economice
Statele Unite dețin cel mai mare depozit de aur din lume și se numără printre puținele țări care își păstrează rezervele pe teritoriul național, alături de Franța, Rusia, China, Turcia, Taiwan, Arabia Saudită, Marea Britanie și Spania, potrivit Bunker Blog. Totuși, mai multe națiuni aleg să nu dezvăluie public unde își stochează aurul.
Începând de anul trecut, tot mai multe țări africane și din Orientul Mijlociu au decis să-și retragă rezervele de aur depozitate în Statele Unite. Printre acestea se numără Nigeria, Africa de Sud, Ghana, Senegal, Camerun, Algeria, Egipt și Arabia Saudită — națiuni considerate strategice în regiunile lor.
Decizia de repatriere a aurului nu este doar una simbolică, ci reflectă preocupările acestor state față de traiectoria economiei americane și riscul unui eventual efect de contagiune financiară. Pentru țările din Africa și Orientul Mijlociu, protejarea rezervelor de aur reprezintă atât o măsură de prudență economică, cât și o strategie de consolidare a stabilității în fața deprecierii monedelor locale și a incertitudinilor geopolitice.
O parte din aurul României se află în Anglia
De obicei, aurul unui stat este stocat în afara teritoriului său, în special în New York sau la Londra, din motive ce țin de economie și de istorie. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, de exemplu, au existat temeri că aurul ar putea fi confiscat de regimul nazist.
Banca Națională a României (BNR), de exemplu, este titularul contului de la Banca Angliei (BOE) unde sunt depozitate aproximativ 60 de tone din rezerva de aur a României. Lingourile de aur aflate în custodie pot fi identificate în orice moment, după numărul unic al barei, greutate și titlul de finețe al aurului. Efectuarea de operațiuni printr-un astfel de cont se realizează numai în baza instrucțiunilor transmise de BNR către Banca Angliei, aurul deținut în acest cont neputând fi utilizat sub nicio formă de către custode.
Potrivit guvernatorului BNR, aurul este ținut în afara țării pentru ca astfel se poate verifica existența lui în orice clipă pe plan internațional în sistemul de conturi, altfel el neavând „nicio valoare”.
„Pentru că multa lume consideră că e ceva necurat aici, de ce BNR ține aurul la Londra. Păi, aurul este parte din rezerva noastră internaționala. E rezervă internaționala. Nu e rezervă internă.
Toată rezerva internațională a unei țări se ține în exterior, ca de-aia se numește rezerva internațională”, a explicat guvernatorul BNR.
