Despre ieșirea din această criză, Europa la mila Rusiei sau la mila SUA, despre ce ar trebui să facă România pentru a face față acestei crize și dacă o revenire la o piață reglementată ar rezolva situația, ne-a vorbit Remus Hîrceagă, Partener ERA România.

Furnizorii de energie electrică au fost afectați și ei de actuala criză. Subsidiara Electrica Furnizare, de exemplu, intrase pe pierdere în noiembrie. De ce sunt grav afectați chiar și furnizorii, care este mecanismul?

Sunt mai multe aspecte aici, nu doresc să complic răspunsul, dar pentru clarificare, o să vă expun o situație foarte întâlnită pe piața de energie electrică, una foarte importantă din punctul meu de vedere. Piața de energie din România este – undeva la 50% –  o piață Spot, adică tranzacțiile se fac având în vedere prețul zilei (PZU OPCOM). Prețul zilei PZU mediu în Noiembrie 2021 a fost 1.052 Ron/MWh. Dacă un furnizor are în portofoliu un procent semnificativ de contracte cu pret fix la 200 Ron/MWh și cumpără o cantitate semnificativă din PZU, care credeți că este impactul în raportul P&L (n.r.- Profit and Loss) al companiei? Corect, minus.

Deși în ultimii 10 ani producția de energie din surse regenerabile a fost mereu pe un trend ascendent, UE este dependentă de importurile de energie. Mai mult, pe piața gazelor naturale, Europa consumă 14.2% din producția mondială și produce doar 5,7% din ea. De ce nu poate ieși continentul din acest impas? Pare cu atât mai contraintuitiv cu cât este o adunare de atât de multe state.

Pentru că obiectivul cel mai important al UE este Pactul de la Paris (consum exclusiv de energie verde în uniune până în 2050). Am spus în nenumărate rânduri că în momentul în care s-a semnat acest Pact, nu s-a luat în considerare securitatea energetică. Principala problemă este că energia regenerabilă nu este stocabilă, de aceea, personal nu văd cum s-ar rezolva problema securității energetice a UE, fără a avea în mix-ul de producție energie nucleară și/sau gaz. Mai nou, în noul context geopolitic se vehiculează ideea rezolvării acestei probleme prin intermediul gazului lichefiat. Nu văd asta ca pe o soluție, în plus parcă toată Europa a uitat de Pactul de la Paris. Acum gazul e ok, doar vine de unde trebuie. 

Sunt analiști, precum cei de la Bloomberg, care consideră că Europa rămâne la mila Rusiei în privința sectorului energetic. Ce puteți spune cu privire la acest lucru? La rândul său, și Orientul Mijlociu ține prețurile sus, micșorând producția. 

Probabil că spuneau asta înainte de începerea războiului din Ucraina. Cred că acum v-ar răspunde că suntem la mila SUA.

Comparativ cu alte state europene, cum traversează România această criză? 

Sper din toată inima să văd pași sustenabili și o strategie clară pe energie pe temen lung. Cred că au fost vreo 11 variante, însă niciuna dintre ele nu a fost aprobată. Din păcate, deciziile luate în ultima perioadă nu sunt tocmai cele care ajută, poate atitudinea Poloniei referitor la acest aspect ar putea reprezenta un exemplu pentru noi. Este aceeași gândire pe termen scurt care ne va afecta foarte mult. Avem mulți specialiști în domeniul energiei, unii foarte buni, dar parcă nimeni nu dorește să-i asculte.

Plafonarea prețului la 1 Ron / KWh până pe 31.03.2023 va genera multe dispute și mișcări în piață și este o soluție pe termen scurt, din punctul meu de vedere, o mare greșeală. Dacă ar fi plafonată marginea pe producție, efectul ar fi fost mult mai pozitiv pentru toate părțile. Oricum, dacă reușim (într-un final) să exploatăm gazul din Marea Neagră, situația se va schimba major în bine. Mulțumim lui Dumnezeu că ne-a dat o țară atât de bogată, altfel nu știu ce s-ar fi întâmplat.

Intensitatea energetică a României este mai mare decât media europeană. Cum se traduce la nivelul consecințelor acest lucru pentru țara noastră? Înseamnă că suntem mai afectați de această criză? Dacă da, în ce fel mai exact?

Europa va fi clar afectată de noua situație geopolitică, implicit România. Consecințele specifice pentru România, pe termen scurt, vor fi de mare impact. Nu suntem mai afectați decât alte state europene, dar cred că lipsa unei direcții strategice pe termen lung clare și asumate conduce la prețurile mari de pe plaiul mioritic. România este independentă din punct de vedere energetic în procent de 80%, iar dacă exploatăm zăcămintele de gaz din Marea Neagră, cred că impactul pozitiv va fi semnificativ. Nu mai spun de potențialul hidro și multe altele. Când închizi capacități mari de producție pe cărbune și nu le înlocuiești cu nimic, e normal să ai prețurile actuale. Din exportator, România a devenit importator de energie. Dar sunt și multe alte cauze.

Criza energiei a început în timp ce țara noastră, pe acest sector, debuta pe piața liberă. Această suprapunere ce a însemnat pentru România?

Nu există nicio legătură, pur și simplu ghinion. 

Ar ajuta cu ceva revenirea la o piață reglementată?

Părerea mea este că da, ar ajuta. Și asta pentru că statul român deține (încă) procente semnificative în cadrul producătorilor și distribuitorilor mari de energie (Romgaz, Hidroelectrica, OMV Petrom, Electrica, etc.). 

Cum arată reacția companiilor private din străinătate față de această criză comparativ cu reacția celor românești? Sunt alt tip de măsuri, există o reacție mai rapidă sau, dimpotrivă, mai lentă? 

Depinde foarte mult despre ce companii vorbim și din care țară. Șocul a fost la fel de mare peste tot în UE (și nu numai), iar măsurile au fost foarte diferite. Ca să-ți dau un exemplu din Ungaria (piețele de energie din România și Ungaria sunt interconectate), guvernul maghiar a plafonat prețul la combustibil, în Romania nu s-a luat această măsură. Fiecare țară cu strategia ei, chiar dacă împreună ne numim UE.

În tot acest context dificil, există și vreun avantaj pentru România? Are ea un as în mânecă pe care alte țări europene nu îl au, are vreo pârghie suplimentară?

Da, gazul, hidroenergia și hidrogenul. Putem deveni un exportator important de energie în UE, având în vedere situația impusă de noul context geopolitic. Dar contează enorm și strategia energetică pe termen lung și pe care nu o avem încă. Orice strategie e mai bună decât niciuna.

În România, creșterea tarifelor la energie nu vine numai ca o consecință a unor factori externi, ci și a unora interni, precum tranzacțiile de energie pe Piața pentru Ziua Următoare (PZU). Cu privire la acest aspect, cum stau lucrurile și cât de mare e ponderea acestei PZU?

Ponderea tranzacțiilor Opcom în PZU este undeva la 50%, un procent semnificativ. Cererea mare a pus presiune pe preț și s-a ajuns unde s-a ajuns. M-am bucurat mult să văd PZU în data de 01.04.2022 la nivelul de 472,48 / MWh. Am crezut că este o glumă de 1 Aprilie, având în vedere faptul că în ultima perioadă PZU a atins și valori de 2,500 Lei / MWh. Dar nu, piețele fiind interconectate, cauzele acestui nivel minim au legatură cu faptul că a fost foarte cald în România, Bulgaria, Germania, și e vânt din abundență, adică producția de energie regenerabilă a fost la un nivel ridicat, iar consumul, relativ scăzut. 

Realizați despre ce vorbim, cât de sensibilă este situația? Aceasta este marea problemă cu energia regenerabilă, că nu poate fi stocată. Să sperăm că într-un viitor nu foarte îndepărtat, hidrogenul va rezolva această problemă. Nu consider securitatea energetică sustenabilă în contextul actual european, fără un procent semnificativ de gaz și/sau nuclear în mixul de producție. Energia regenerabilă este foarte utilă, dar ca măsură de suport, nu ca soluție. Cred că o paralelă din această perspectivă a pieței energetice din Germania (focus pe investiții în facilități de producție de energie regenerabilă eoliană și solară) versus cea din Franța (focus pe facilități de producție a energiei nucleare) este relevantă. 

Cum și când ieșim din criză, există semne pozitive în acest sens? Sunt experți care cred că e posibil ca aceasta să dureze chiar și până în anul 2025. 

Sunt multe variabile în joc, dar o să amintesc două care mi se par foarte importante. UE este dependentă de gazul și petrolul din Rusia, în contextul actual situația este complicată. Varianta care se vehiculează acum, prin care salvarea UE s-ar face prin intermediul gazului lichefiat american, nu o vad sustenabilă. Green Deal-ul de la Paris reprezintă iarăși un aspect important prin prisma prețurilor certificatelor de Carbon, un element important în costul final al MWh-ului. Vor exista corecții de preț, dar nu mai devreme de 2025.