Țările din întreaga Europă se grăbesc să instaleze cât mai repede posibil noi instalații de import de GNL, asta pentru a scăpa de dependența față de Federația Rusă. Majoritatea proiectelor includ unități plutitoare de regazificare a stocării.
A fost accelerat procesul de instalare pentru instalațiile GNL
Europa se pregătește să instaleze noi facilități de import a gazului lichefiat, spune Matteo Illardo, analist european de risk intelligence. Acesta a mai adăugat că majoritatea proiectelor includ unități plutitoare de regazificare a stocării (FSRU), care pot fi instalate mai rapid decât terminalele onshore permanente.
„Aproximativ 25 de noi FSRU- uri, conform estimărilor S&P Global Platts, sunt așteptate acum să fie instalate în întreaga UE în următorii ani, primele facilități urmând să fie operaționale deja până la sfârșitul anului 2022 fiind facilitate de o combinație de voință politică și comercială în accelerarea lucrărilor”, a declarat Illardo.
El a mai spus că „Germania, în special, probabil statul UE cel mai afectat de perturbările gazelor naturale din Rusia, a accelerat evoluțiile GNL în ultimele luni cu noi inițiative de reglementare care includ o nouă lege menită să accelereze procesul de aprobare pentru noile terminale de import de GNL și să reducă tarifele fixe la terminalele GNL”.
Mai mult decât atât, Matteo Illardo a mai spus că „țara și-a accelerat activitatea pentru cinci noi FSRU-uri, precum și pentru două terminale permanente de GNL onshore. Primele două FSRU susținute de stat, în Wilhelmshaven și Brunsbuttel, vor fi disponibile la sfârșitul anului 2022, celelalte două, la Stade și Lubmin, din mai 2023. Un al cincilea proiect va fi realizat de Deutsche ReGas la Lubmin încă din decembrie 2022, cu un FSRU furnizat de TotalEnergies din Franța”.
Mai multe țări din UE desfășoară FSRU-uri
Acesta a mai declarat că Țările de Jos desfășoară două FSRU-uri care vor fi funcționale din luna septembrie a acestui an. De asemenea, alte cinci FSRU-uri sunt planificate în Grecia, două în Italia continentală, două în largul Sardiniei și două în Irlanda.
„În general, deja până în 2023, implementarea de noi FSRU ar trebui să reducă blocajele și dislocările mari între centrele din Europa”, a declarat acesta.
El a mai spus că ” se reconizează că prețurile vor rămâne totuși ridicate, deoarece multe vor depinde de capacitatea Europei de a asigura mărfuri de GNL pe piață la prețuri care depășesc consumatorii din Asia. Deci, deservirea pieței europene va rămâne profitabilă”.
„Pe termen mai lung, grupul industrial Gas Infrastructure Europe (GIE) estimează că terminalele GNL din UE ar putea oferi o poartă de acces pentru peste 285 de miliarde de metri cubi de importuri până în 2030, suficient pentru a satisface cererea de import estimată la acel moment, în comparație cu capacitatea actuală de import a Europei de aproximativ 220 bcm pe an”, a continuat Illardo.
Noile proiecte de conducte vor stimula cererea de GNL în Europa
Analistul mai spune că noile proiecte vor stimula cererea de gaze lichefiate pe continent.
„Pe termen mai lung, grupul industrial Gas Infrastructure Europe (GIE) estimează că terminalele GNL din UE ar putea oferi o poartă de acces pentru peste 285 de miliarde de metri cubi de importuri până în 2030, suficient pentru a satisface cererea de import estimată la acel moment, în comparație cu capacitatea actuală de import a Europei de aproximativ 220 bcm pe an”, a continuat Illardo.
El a mai adăugat că „o potențială nouă legătură de gaze între Spania și Franța este acum discutată și ar putea fi gata să funcționeze în doar 8/9 luni, dacă Franța și alte țări europene ar fi de acord să finanțeze proiectul, potrivit estimărilor guvernelor spaniole”.
„Alternativ, în cazul în care nu se realizează o legătură prin Franța, se ia în considerare și o conductă maritimă din Spania în Italia. Conducta ar putea transporta apoi GNL care ajunge la terminalele Spaniei și Portugaliei către Europa interioară, stimulând astfel cererea”, a continuat Illardo.
Illardo a declarat, de asemenea, că noile investiții în instalațiile de import și în alte infrastructuri midstream pentru a distribui GNL pe întregul continent ar contribui, de asemenea, „la cristalizarea unui angajament mai permanent față de GNL, în ciuda angajamentelor climatice”.
Europa se bazează foarte mult pe GNL din SUA
Illardo a menționat că Europa s-a bazat foarte mult pe GNL-ul american pentru a înlocui importurile de gaze din conductele rusești, adăugând că planurile Comisiei Europene de a se diversifica departe de sursele de energie ale Rusiei includ eliminarea tuturor importurilor de gaze rusești până în 2030.
„Pentru a face acest lucru, Comisia consideră că creșterea importurilor de GNL este o strategie cheie, afirmând că va colabora cu statele membre ale UE pentru a garanta o cerere pe termen mai lung pentru GNL din SUA de aproximativ 50 bcm pe an, de peste două ori mai mare decât blocul comunitar cumpărat de la SUA în 2021, cel puțin până în 2030”, a declarat Illardo.
„Cu toate acestea, în timp ce GNL din SUA vede perspective favorabile de extindere în continuare pentru a contribui la acoperirea decalajului din mixul energetic al UE, deși perspectivele pe termen lung pentru exporturile de GNL din SUA către Europa ar putea fi în continuare limitate de obiectivele climatice ale UE și de concurența din partea altor exportatori de GNL, capacitatea europei de import de GNL în țările-cheie este principalul obstacol în calea extinderii aprovizionării pe termen scurt, ” a adăugat el.
Acesta a mai spus că „în ultimele luni, gradul de utilizare a capacității de import a Europei de nord-vest a ajuns la peste 100%, ceea ce a creat blocaje și a condus la dislocări mari ale prețurilor centrelor intraregionale”, a continuat Illardo, scrie Rigzone.