Un an mai târziu, cu criza datoriilor suverane din zona euro ameninţând ruperea blocului, Germania presează partenerii săi pentru exact acelaşi salt uriaş înspre integrarea fiscală, pe care l-a avut în minte fostul preşedinte al Băncii Centrale Europene (BCE).
După ratarea impunerii ideii unei fiscalităţi compacte privind disciplina bugetară, cancelarul german Angela Merkel face presiuni pentru măsuri mult mai ambiţioase, incluzând o autoritate centrală care să coordoneze finanţele din zona euro şi noi puteri sporite pentru Comisia Europeană, Parlamentul European şi Curtea Europeană de Justiţie.
Merkel are în vedere de asemenea o coordonare europeană în privinţa reformei pieţei muncii, sistemelor de asigurări sociale şi politicilor de taxare, spun oficialii germane, transmite Reuters.
Până când statele vor agrea aceşti paşi şi pierderea fără precedent a suveranităţii pe care o implică această strategie, oficialii spun că Berlinul va refuza să ia în considerare alte iniţiative cum ar fi obligaţiuni comune pentru ţările din zona euro sau o “uniune bancară” cu garantarea transfrontalieră a depozitelor, paşi care Berlinul spune că s-ar putea face într-un al doilea val.
Obiectivul summitului european din 28-29 iunie este ca liderii Uniunii Europene să agreeze dezvoltarea un plan de parcurs către o “uniune fiscală”.
Apoi, ţările europene ar putea pune planul în practică în a doua jumătate a acestui an, au spus câteva surse europene pentru Reuters, planul incluzând un program pentru revizuirea tratatelor UE, un pas pe care Berlinul în vede ca fiind vital în pregătirea pentru o mai bună integrare.
Întrebarea fundamental e relativ simplă. Vor partenerii noştri într-adevăr mai mult Europa sau ei vor doar mai mulţi bani germani?”, a spus un oficial guvernamental din Berlin.
Dacă ţările europene vor avansa, aceşti paşi vor reprezenta cel mai mare salt la nivelul politicilor de când ei au agreat să renunţe la monedele lor naţionale şi au cedat controlul politicii monetare în urmă cu 13 ani.Dar obstacolele sunt descurajatoare.
“Lumea nu a ajuns la un sfârşit; mai degrabă, se simte ca şi cum suntem în pragul unei alte mişcări majore de integrare europeană. Dar de ce aceste iniţiative vin când suntem la marginea prăpastiei, când riscul de accident este mult mai mare?”, spune Erik Neilsen, economistul şef al UniCredit.