Solidaritatea întregii Europe şi o poziţie activă a Uniunii Europe vor permite strunirea politicii inconsecvente pe care o desfăşoară monopolul rus Gazprom faţă de Lituania, a declarat la sfârşitul săptămânii trecute, în cadrul summitului UE, premierul lituanian Andrius Kubilius.
În următorii 10 ani, UE intenţionează să cheltuiască 1 trilion de euro pentru crearea unei noi infrastructuri energetice europene. În opinia experţilor, europenii nu vor putea scăpa în viitorul apropiat de dependenţa faţă de gazul rusesc, chiar dacă Gazprom îşi va mai restrânge poziţiile pe piaţa europeană, atât în ceea ce priveşte volumul, cât şi preţul livrărilor.
Premierul lituanian este convins că o piaţă energetică integrată, liberală şi securizată poate fi asigurată în Europa doar printr-o poziţie activă a tuturor ţărilor din UE, notează cotidianul rus Nezavisimaia Gazeta.
‘Solidaritatea europeană trebuie să fie nu o reacţie pasivă, ci o politică activă, mai ales atunci când ai de-a face cu asemenea monopoluri precum Gazprom, care în cele din urmă va trebui să se supună condiţiilor concurenţiale de pe piaţă’, a spus Kubilius.
Potrivit Nezavisimaia Gazeta, nu este o întâmplare că tocmai Vilniusul a devenit iniţiatorul acestor cereri faţă de Gazprom. Această ţară se consideră astăzi cea mai puternic afectată de condiţiile livrărilor ruseşti. Ministerul Energeticii al Lituaniei înaintase la 25 ianuarie o plângere către Comisia Europeană, devenită bază pentru demararea unei anchete privind ‘modul în care Gazprom abuzează de poziţia sa dominantă pe piaţă’. În opinia Ministerului lituanian, informaţia apărută în decembrie 2010, privind preţuri mai favorabile stabilite de Gazprom pentru Letonia şi Estonia, constituie o ‘pedeapsă’ la adresa Lituaniei, ca urmare a iniţiativei sale în vederea liberalizării pieţei gazului.
În timpul summitului UE din 4 februarie, a fost stabilit că strategia energetică a UE, orientată până în 2020, va costa ţările-participante 1 trilion de euro. UE intenţionează să investească această sumă în construcţia unei noi infrastructuri energetice în interiorul şi în afara UE, în dezvoltarea surselor energetice alternative şi majorarea eficienţei energetice, în crearea de pieţe comune pentru gaz şi pentru energie electrică şi în diminuarea rolului dominator al marilor concerne energetice, în scopul majorării concurenţei.
Cu toate acestea, în opinia analiştilor europeni, toate aceste măsuri vor permite UE în cel mai bun caz să menţină la actualul nivel dependenţa faţă de importul de petrol şi gaz din Rusia şi ţările Orientului Mijlociu /OM/, dar nu vor schimba radical situaţia.
Potrivit experţilor ruşi, Gazprom va cunoaşte o perioadă dificilă, însă este prematur să se vorbească despre un viitor război cu UE. Problema constă în aceea că, pe lângă Gazprom, Lituania ar trebui să-şi rezolve problema şi cu partenerii germani. Însă, Vilniusul nu are bani pentru a răscumpăra cotele de participare şi de la germani, şi de la ruşi, în schimb are obligaţii în faţa UE, care îi interzice să accepte compromisuri în relaţia cu furnizorii, explică analistul Mihail Krutihin.
În ceea ce priveşte strategia energetică europeană unică, aceasta este una destul de realistă, în opinia lui Krutihin. ‘Principalul este să fie creaţi interconectori între membrii UE, prin care gazul să poată, în condiţii de criză, să fie transferat liber dintr-o ţară în alta, după exemplul energiei electrice’, explică analistul. În acelaşi timp, Krutihin este convins să Europa nu se va putea descurca fără livrări de gaz rusesc, iar cota de prezenţă a Gazprom pe piaţa europeană se va menţine la 25%. Însă, în ceea ce priveşte volumul de livrări şi nivelul de preţuri, UE va încerca să obţină – şi obţine deja – concesii de la Gazprom. Europa a găsit şi alte surse de energie – Qatar sau chiar SUA – care sunt dispuse să exporte gaz lichefiat, ceea ce înseamnă că europenii au instrumente de presiune asupra Gazprom.
La rândul său, analistul rus Serghei Pravosudov consideră că monopolul rus Gazprom, precum şi concernul german E.ON, ar putea, din punct de vedere tactic, să-şi piardă investiţiile din Lituania şi chiar fără compensaţii corespunzătoare, însă problema nu este încă decisă. În ceea ce priveşte perspectivele pe termen scurt, monopolul rus nu are de ce să se teamă: consumul de gaz din Europa creşte şi va continua să crească, în timp ce noi furnizori de gaz nu vor fi.
SURSA: Agerpres