Europa trebuie să acționeze în privința asasinatelor rusești! Un analist francez de politică externă cere o reacție mult mai dură din partea Bruxellesului. După 10 ani de asasinate și atentate cu bombă, rolul Kremlinului este clar, susține Nicolas Tenzer, analist de politică externă francez, profesor invitat la Sciences Po, Paris.
Europa trebuie să acționeze în privința asasinatelor rusești! Chiar și pentru spioni, omorul nu este ceva uzual. Astfel că, luna trecută, Cehia a expulzat 18 diplomați ruși după ce descoperise o legătură între serviciul de informații militar al Rusiei [cunoscut în general drept GRU, deși din 2010 și-a schimbat denumirea în „G.U.” – n.trad.] și un atentat cu bombă din 2014 de la un depozit de armament din Vrěbtice care a ucis doi cetățeni cehi.
În vreme ce relațiile dintre Praga și Moscova se prăbușeau, Bulgaria și-a anunțat propria anchetă cu privire la patru atentate cu bombă tulburător de similare, care au avut loc în ultimul deceniu la diverse depozite de muniție – și și-a întors și ea atenția direct către Moscova.
Europa trebuie să acționeze în privința asasinatelor rusești! ”UE s-a comportat indecis”
Anchetatorii cehi și bulgari și-au concentrat atenția pe un serviciu de informații militar rusesc care pare să acționeze în interiorul UE, dar în afara normelor nescrise ale spionajului, inclusiv printr-o serie de asasinate care au făcut vâlvă.
Însă UE s-a comportat indecis și chiar slab în ce privește reacția ei la aceste crime. E necesar un răspuns european mai ferm, și nu doar pentru a se proteja securitatea Europei, ci și pentru apărarea valorilor democratice pe baza cărora a fost fondată UE.
Suspiciunile privind implicarea serviciului militar de informații rusesc în asasinarea unor personaje cunoscute persistă încă de la asasinarea opozantului lui Putin Alexander Litvinenko, otrăvit cu poloniu radioactiv la Londra în 2006.
Cehia investighează de asemenea o conexiune cu tentativa de asasinat îndreptată contra lui Serghei Skripal și fiicei lui în 2018, soldată cu moartea unui cetățean britanic.
Dizidenți morți în condiții misterioase, pe teritoriul UE
Dizidenți ceceni au murit în condiții misterioase la Viena în 2009, la Berlin în 2019 și chiar anul trecut la Lille, în Franța (pe lângă alții decedați în Ucraina și Turcia).
Slovacia, România și țările baltice și-au exprimat imediat sprijinul pentru Praga expulzând diplomați ruși din capitalele lor, deși în număr limitat. Însă alte state UE și NATO n-au făcut decât să publice comunicate de presă redactate în termeni duri.
Nici UE și nici SUA nu par pe moment a fi pregătite să meargă mai departe de atât.
Din 2017 și până acum 152 de diplomați ruși au fost expediați acasă drept răspuns la activitățile Rusiei în Europa. Absența lor a redus cu siguranță influența Rusiei în capitalele europene.
Dar expulzarea de diplomați este în primul rând un exercițiu de comunicare, nu o acțiune în sine. Ea nu va pune capăt activităților rusești de destabilizare din Europa.
Kremlinul continuă să lanseze operațiuni de intimidare
Dezbinarea internă a Europei alimentată de planuri precum gazoductul Nord Stream 2 complică și mai mult șansele unui răspuns unitar și solid la activitatea spionajului rusesc.
Cu excepția sancțiunilor economice aplicate pentru anexarea Crimeii și invazia din Donbas, precum și pentru otrăvirea și încarcerarea lui Aleksei Navalnîi, măsurile au continuat să fie limitate ca amploare, chiar dacă acum sunt însoțite de o retorică mai dură.
E ca și cum unii europeni încă mai vor să menajeze Kremlinul, deși nu mai au vreo speranță de a schimba comportamentul regimului rus.
UE și SUA au reacționat cu răceală la o listă cu 35 de nume de oligarhi și indivizi din cercul intim al lui Putin propuși spre sancționare de Vladimir Așurkov, directorul executiv al Fundației Anticorupție, organizația dizidentului Aleksei Navalnîi.
”Răspuns slab la interferențele de pe teritoriul UE”
Dacă acestor 35 de apropiați ai lui Vladimir Putin li s-ar fi înghețat activele și li s-ar fi aplicat interdicții de călătorie – fără să mai începem măcar a vorbi despre blocarea accesului lor la SWIFT, protocolul bancar de care au nevoie pentru a circula bani prin Europa – ar fi existat un impact imediat asupra Moscovei, arată Nicolas Tenzer, analist de politică externă francez, profesor invitat la Sciences Po, Paris, pentru publicația belgiană Politico.
Răspunsul slab la interferențele de pe teritoriul UE nu face decât să încurajeze regimul rus. De ce ar da Putin dovadă de reținere în țară, când acțiunile anti-democratice din Europa – chiar și atentate cu bombă și omoruri – nu duc la cine știe ce sancțiuni serioase?
Un regim criminal va continua să comită crime dacă nimeni nu i se împotrivește sau dacă se vorbește – din ignoranță și teamă – doar despre menținerea unui dialog despre care noi nici măcar nu credem că va funcționa.
Între timp, cercul intim de la Kremlin continuă să lanseze cu impunitate operațiuni de intimidare în Europa.
”Crimele trebuie desemnate ca atare”
ROSNEFT, companie petrolieră rusească de stat, și trei oligarhi, inclusiv proprietarul clubului londonez de fotbal Chelsea, Roman Abramovici, au dat-o în judecată în aprilie pe jurnalista Catherine Belton împreună cu editura ei, HarperCollins, pentru calomnie și violarea protecției datelor în urma publicării de către Belton a unei dezvăluiri despre establishment-ul rus, „Oamenii lui Putin”. Procesul e în curs.
Revelațiile despre activitatea Kremlinului în Cehia și Bulgaria survin într-un moment în care majoritatea țărilor a realizat că regimul lui Putin reprezintă ce mai directă amenințare pentru Europa.
În ciuda retoricii convenite prin care Rusia e îndemnată să-și schimbe comportamentul, atât pe plan extern cât și intern, cei mai mulți lideri europeni consideră că provocarea Rusiei e destinată să persiste.
Tentativele iluzorii de reluare a dialogului cu regimul Putin sunt în moarte cerebrală – era și timpul. Contraatacând pentru atentatele și asasinatele comise de Rusia pe teritoriul UE, Cehia și Bulgaria procedează corect. Restul Europei ar trebui să le urmeze exemplul.
Avertismentul a fost lansat cu multă vreme în urmă, prin crimele regimului din Cecenia, Georgia, Ucraina și Siria. Chiar dacă sunt de o mai mică intensitate, cele comise în Europa nu sunt decât o extensie a primelor.
Sunt o consecință a inacțiunii noastre și a faptului că pierdem din vedere semnificația lor. Crimele, inclusiv crimele de război care cad sub jurisdicția Tribunalului Penal Internațional, trebuie desemnate ca atare.
Ele nu pot fi considerate o stare de fapt uzuală.
Sursă foto: Dreamstime.