După alegerea lui Donald Trump la Casa Albă s-au scris zeci de articole în care se spunea că scrutinul din 2016 a fost un apel de trezire pentru europeni. Și chiar dacă un eseu recent semnat de politologul Mark Leonard, „Europa geopolitică în epoca Covid-19”, poate părea tardiv, rămâne unul de impact. În primul rând, vine din partea cuiva care s-a angajat cu adevărat în succesul proiectului european și care a prezis cândva că UE nu va putea să mai conducă „conducă secolul 21”. Eseul vorbește și despre cum „europenii creează o lume de reguli, cu continentul lor în epicentrul ei”.

Criza financiară, criza refugiaților și pandemia nu au dus la apariția „soluțiilor globale pentru a ajuta statele naționale să facă față acestor scenarii cu impact ridicat și cu probabilitate redusă”. În schimb, scrie Leonard, aceste crize care s-au succedat au coincis cu erodarea treptată a regulilor globale. Dar și cu declinul OMC, interferența Chinei în libertatea de navigație și încălcările terifiante ale Rusiei asupra suveranității teritoriale a Ucrainei”.

Mai mult, susține Leonard, Europa a început să se îndrepte spre periferie: „În timpul Războiului Rece și mai apoi, ordinea globală și ordinea europeană păreau să se consolideze reciproc. A existat sentimentul unei comunități occidentale de valori, iar SUA au fost mereu atente la preocupările europene. Dar, undeva între momentul 11 septembrie și criza Covid-19, Europa a încetat să mai fie centrul politicii globale”.

Potrivit NationalInterest,indiferent de cine va fi la Casa Albă, Statele Unite vor fi dispuse să aibă grijă de securitatea regională a europenilor doar în schimbul angajamentului acestora de a sprijini eforturile SUA de a controla China. Leonard minimalizează modul în care interesele SUA și cele europene cu privire la China sunt de fapt aliniate. Practicile comerciale mercantile ale chinezilor, chineze, furtul proprietății intelectuale, abuzurile asupra drepturilor omului, „belicozitatea” în creștere în regiune și utilizarea instrumentelor economice pentru a construi o rețea de state client, sunt o amenințare la fel de mare pentru Europa ca și pentru SUA.

Leonard, adaugă NI, are însă dreptate când spune că, pentru a naviga în mediul geopolitic, UE trebuie să se îndepărteze de gândirea geopolitică ca de spațiu pentru alianțe și instituții permanente în sprijinul valorilor și intereselor UE”. „Europenii vor trebui să vadă aceste valori ca fiind permanente, dar să recunoască geopolitica drept un spațiu pentru alinieri temporare și schimbătoare în sprijinul lor (inclusiv cu puteri care nu împărtășesc acele valori)”. Iar rolul Germaniei este esențial pentru a descuraja concret adversarii, dar și pentru păstrarea vecinătății europene în siguranță față de amestecurile rusești, chineze sau turcești. Dar, avertizează Leonard, „Ordinea bazată pe reguli” nu se autoconservă. Dacă UE și Germania vor cu adevărat să o apere, vor trebui să devină mult mai strategice, mai nemiloase și mai puternice.