Summitul Consiliului European din 14 și 15 decembrie se anticipează a fi unul periculos, atât pentru Ucraina, cât și pentru viitorul Europei. Este timpul unor scenarii neortodoxe, scrie Sylvie Kauffmann într-un editorial publicat de Le Monde înainte de întâlnirea liderilor Europei.
Prinsă între Trump și Putin, Europa se îndreaptă spre dezastru
Europa se îndreaptă spre dezastru. Sunetul a lipsit, dar imaginile vorbeau de la sine: duminică, 10 decembrie, în marja ceremoniei de învestire a președintelui argentinian Javier Milei, doi lideri europeni au fost filmați într-un colț al Parlamentului, angajați într-o discuție vizibil tensionată. Deși erau la Buenos Aires, în joc se afla viitorul Europei.
Președintele Volodimir Zelenski avea o față încordată și o privire care implora. Și-a pledat cazul cu putere, dar disperat. Rezemat de perete, premierul ungar Viktor Orban și-a explicat opiniile gesticulând cu mâinile, fără să trădeze vreo emoție.
Zelenski a descris această conversație ca fiind „foarte directă”. A călătorit două zile pentru asta. Pentru el era o chestiune de viață și de moarte. Țara sa a fost în război timp de aproape doi ani pentru a respinge invadatorii ruși și acum este într-o situație dezastruoasă.
Mai presus de toate, sprijinul occidental scade
Armata Ucrainei nu mai are oameni și muniție, iar deasupra orașelor ucrainene plouă cu rachete. Situația politică este tensionată, iar disensiunile apar zilnic. Și, mai presus de toate, sprijinul occidental scade. Acesta a fost motivul pentru care a fost o chestiune de viață și de moarte: sprijinul este vital pentru Ucraina.
Spre sfârșitul anului 2023, valul se întoarce în democrațiile occidentale. La Washington, unde Zelenski continuă să caute sprijin, sondajele indică tot mai mult posibilitatea ca Donald Trump să se întoarcă la Casa Albă peste 13 luni.
Cu tot vântul în pânze, republicanii blochează ajutorul de 60 de miliarde de dolari pentru Ucraina, așa cum vrea președintele Joe Biden. La Capitol Hill se glumește acum că republicanii nu mai sunt ”Grand Old Party”, ci „Grand Oban Party”, având în vedere că obiectivele Partidului Republican și cele ale lui premierului Viktor Orban sunt aceleași.
Jocurile Kremlinului
Ce vrea Orban? Miliardele de euro înghețate de Comisia Europeană din cauza încălcării statului de drept, pentru care, de altfel, a primit satisfacție parțială. Asta nu e tot. Planul maghiar merge chiar mai departe. Orban vrea să oprească războiul din Ucraina într-un moment în care Rusia se află într-o poziție de forță.
De fapt, Orban este singurul lider european care a dat mâna cu Vladimir Putin, după emiterea mandatului de arestare pe numele liderului rus pentru crime de război, iar ministrul său de Externe, Peter Szijjarto, poartă discuții aproape în mod regulat cu omologul său rus, Serghei Lavrov. Orban acuză Bruxelles-ul că s-a comportat la fel ca Moscova pe vremea URSS, dar nu încetează niciodată să joace așa cum cântă Kremlinul. Detractorii săi îl suspectează că vrea să paralizeze Uniunea Europeană.
Influența lui Donald Trump
În această reticență de a sprijini o țară atacată se poate recunoaște ușor influența lui Donald Trump, care nu încetează să pledeze pentru măreția unei Americi închise în granițele sale și care vede multe avantaje la regimurile autoritare. Dacă istoria recentă poate veni cu o lecție, aceea este că orice oboseală occidentală va fi interpretată de Vladimir Putin ca o invitație de a prelungi conflictul în speranța că va fi în avantajul său.
Putin și Netanyahu contează pe victoria mânzului lor, Donald Trump. Eșecul contraofensivei ucrainene anunțate înaintea verii din acest an cântărește destul de mult asupra hotărârii aliaților Kievului, dar ideea unei negocieri cu stăpânul Moscovei va rămâne iluzorie, atât timp cât Ucraina se va angaja într-o poziție mai slabă.
Vladimir Putin este prea blocat într-o viziune paranoică a relației cu Occidentul pentru a se putea angaja într-un dialog care să răspundă cel mai bine intereselor strategice ale celor două tabere prezente. El a demonstrat încă o dată acest lucru, felicitându-se în urmă cu câteva zile pentru faptul că ucrainenii „nu mai au muniție” și, astfel, nu mai au nici „viitor”.
Omul care a sacrificat Rusia, transformând-o complet într-o economie de război, nu are altă perspectivă decât un al cincilea mandat prezidențial, unul în plus, garantat de alegeri false. Perseverând în refuzul lor de a ajuta Ucraina, aleșii republicani se înrolează de partea lui, scrie Sylvie Kauffmann într-un editorial publicat de Le Monde.