Miniştrii vor evalua evoluţia luptei antiterorism în Europa şi felul cum se aplică legislaţia europeană în domeniu.

Comisia Europeană a lansat în noiembrie o serie de propuneri legislative pentru a consolida controlul armelor de foc. Un nou instrument de combatere a terorismului, registrul european al datelor pasagerilor aerieni, aşteaptă votul Parlamentului European.

Terorismul, noua normalitate în Europa?

Frecvenţa atentatelor teroriste din Europa a crescut în ultima vreme. La fel şi numărul victimelor. Cei care studiază fenomenul spun însă ceva şi mai grav – În Europa, terorismul devine noua normalitate. Ar trebui să acceptăm că atacurile vor fi din ce în ce mai dese iar costul uman va creşte. Mai cinic de atât nici că se poate, dar sunt câteva semne care indică în această direcţie.

Europa poate deveni un nou Israel – poate ajunge să aştepte încordată următoarea lovitură. Un cercetător citat de Washington Post spune că indiferent dacă cineva va fi sau nu tras la răspundere pentru atacul de la Bruxelles, nu trebuie să credem că ameninţarea s-a dus – Europa va trăi cu frică ani de zile, dacă nu zeci de ani.

În primul rând, fiindcă nu e obişnuită cu frica, aşa că nici nu ştie să se apere. Avântul ISIS a scos la lumină breşe surprinzătoare în liniile de apărare ale Europei. Serviciilor secrete le-au scăpat printre degete mii de europeni care au plecat să lupte de partea teroriştilor. Neobservaţi au trecut şi cei care s-au întors înapoi acasă – neînregistraţi, neanchetaţi, nearestaţi.

Era clar că îşi pot continua misiunea aici, dar controalele de la intrarea în Europa s-au năruit cu totul, odată cu fluxul refugiaţilor. Autorităţile nu ştiu dacă printre cei ce fug din calea războiului nu sunt şi cei care aduc războiul.

Totuşi, în cazul unor suspecţi de terorism s-a ştiut şi nu a contat deloc. Un fost şef al serviciilor din Franţa a recunoscut într-o declarație pentru The New York Times că toată cooperarea dintre agenţiile de informaţii din Europa e atât de slabă, încât frizează absurdul – nu se înţelegeau nici măcar asupra felului în care să traducă numele oamenilor din alfabetul arab sau din cel chirilic. Aşa se face că o persoană poate fi întregistrată în Danemarca cu un nume şi în Spania cu altul.

Până în momentul de faţă, Uniunea Europeană nu a pus la punct o bază de date comună cu cei bănuiţi că au luptat de partea Statului Islamic.

Atentatele de la Bruxelles şi cele de la Paris s-au învârtit în jurul aceloraşi nume, oameni antrenaţi de ISIS în Siria care au putut forma apoi o celulă teroristă în inima Europei.

Fiindcă se poate, apar şi recruţii. Iar eforturile Europei de a contracara radicalizarea islamistă sunt minime. Standardul e Marea Britanie, al cărei program de contra-radicalizare şi-a câştigat o reputaţie după atacurile din 2005; în rest, mai nimeni nu are rezultate. Nicio economie mare din Uniune nu are un program de combatere a radicalizării – nu are un profil al celor sensibili la propagandă, nu știe unde pot sta şi nici ce trecut ar avea.

În lipsa informaţiilor, în lipsa acţiunilor, Europa nu riscă doar atacuri teroriste, ci şi diviziuni sociale, fiindcă nu se mai ştie cine e inamicul.