moara de gatul agriculturii romanesti. Si colosii de mii de hectare constiuie o problema, in viziunea europenilor. Pentru a descuraja dezvoltarea companiilor agricole gigant, oarbe la cerintele dezvoltarii durabile, Uniunea Europenana reduce procentual volumul subventiilor pentru fermele de peste 5.000 de hectare. Astfel, in fiecare an, o ferma mare va primi, pe hectar, mai putini bani decat exploatatiile de sub pragul de 5.000 de hectare. „Reducerea va fi de doua procente in primul an, apoi de cinci, si diminuarea va contiunua, pana la un nivel necunoscut deocamdata”, afirma un oficial agricol. Romania nu va pierde insa aceste fonduri. Banii se vor indrepta, conform autoritatilor, catre proiectele de dezvoltare rurala.Uniunea Europeana penalizeaza colosii agricoli, pentru ca acestia se indeparteaza de modelul european, care pune in centrul preocuparilor statului ferma familiala specializata. Dimensiunile fermelor europene variaza de la o tara la alta si in functie de natura productiei agricole, insa ele sunt axate pe puterea de munca a fermierului ajutat de familia sa. Asa a aparut in Europa de Vest, dar si in SUA si Japonia o clasa de fermieri, asimilata in mare masura clasei de mijloc. Acesti fermieri primesc grosul subventiilor si facilitatilor. Care este viitorul latifundiarilor nostri in aceste conditii?Pe termen scurt, unul foarte frumos si profitabil. Aceste exploatatii au desfacerea asigurata, data fiind penuria de produse agricole comerciale, apte de industrializare. Colosii beneficiaza acum si de subventii pentru productie, o forma de ajutor care se va diminua dupa intrarea in Uniunea Europenana, pentru ca piata comunitara se confrunta cu supraproductie. Din datele Ministerului Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, exista circa 30 de asemenea colosi, cu suprafete de peste 5.000 de hectare. Acesti giganti lucreaza circa 300.000 de mii de hectare, adica 4% din suprafata subventionata de UE, de sapte milioane de hectare. In umbra lor mai sunt cateva sute de ferme apreciabile, mari dupa standadele europene, dar tolerate. In lipsa alternativei, adica a unei clase de ferme mijlocii, aceste mari exploatatii asigura cea mai mare parte din hrana consumatorilor urbani. Restul „exploatatiilor”, de subzistenta, in numar de peste patru milioane, acopera mai mult consumul locuitorilor satului.Administratorii marilor exploatatii au pareri impartite in legatura cu perspectiva discriminarii marilor exploatatii fata de fermele mai mici. „Terenurile pe care le lucreaza societatea mea sunt impartite pe cinci firme si 36 de ferme. Putem usor sa mai facem alte firme ca sa ne incadram in limitele Uniunii Europene”, spune Adrian Porumboiu, directorul Com Agro Pan, societate care controleaza peste 37 de mii de hectare. „Daca devine neeconomic sa lucram pamatul pe suprafete mari, ne vom restange”, este de parere Mihai Anghel, administrator al Cerealcom Dolj, care lucreaza peste 22 de mii de hectare.Alti fermieri se arata mai preocupati de ziua de maine decat de ce efecte va avea integrarea. „Aveam informatii despre diminuarea subventiilor pentru societatile de mari dimensiuni. Putem usor sa facem mai multe firme care sa gestioneze aceeasi suprafata, in functie de cerintele de moment. Pana atunci insa, avem probleme cu subventiile statului roman, care vin cu intarziere. Pentru ca te bazezi pe niste bani care nu mai vin, esti obligat sa iei credite si sa amani niste investitii”, spune Stefan Poienaru, „fermier” ce lucreza peste 16.000 de hectare in sudul tarii. Exista factori care stimuleaza cresterea dimensiunilor fermelor chiar si in Europa de Vest. Tehnologia, scaderea numarului de persoane din mediul rural si presiunile internationale pentru reducerea subventiilor ajuta, toate, cauza marilor exploatatii. Ritmul de crestere a fermelor este insa tinut in frau de considerente poate la fel de importante. Siguranta alimentara (cateva falimente ar putea lasa zeci de mii de hectare nelucrate si ferme zootehnice abandonate) si dezvoltarea durabila (folosirea optima a resurselor pe o perioada cat mai lunga de timp) sunt doar cateva dintre acestea.Chiar daca UE ar dori acest lucru, latifundiarii nostri nu vor disparea peste noapte. Clasa de mijloc a fermierilor, care sa preia fraiele afacerilor, mai are mult pana va deveni o forta in agricultura noastra.