Gandurile si faptele care trec prin inima nu pot sa raneasca
Capital: Traim intr-o lume din ce in ce mai violenta? Atacul terorist din America a zguduit lumea. In Irak nu mai inceteaza conflictele armate. La fel, in Israel. Europa este din ce in ce mai frecvent supusa atacurilor teroriste.
Eva Rambala: Nu cred ca se poate vorbi de mai multa violenta decat inainte. Ganditi-va ca numai in urma cu cateva sute de ani existau sclavi. Forma violentei s-a schimbat foarte mult.
Capital: Vorbim de o violenta ascunsa?
Eva Rambala: Nu neaparat. Daca vorbim de violenta la locul de munca, putem adanci subiectul. In mediul profesional exista o cantitate uriasa de violenta. As incepe prin a pune intrebarea: “De ce lucram intr-un anumit loc?” Daca ne alegem slujba in functie de venitul pe care ni-l aduce si nu ascultandu-ti inima, punandu-ti intrebarea “Unde as putea sa-mi aduc contributia in lumea in care traiesc?”, atunci, aceasta este o forma de violenta asupra propriei persoane. Sufletul celor mai multi dintre noi moare la 25 de ani. Violenta fata de noi insine trebuie sa ne ingrijoreze pentru ca este principala si cea mai grava forma de manifestare. Faptul ca ne “ucidem” unul pe altul prin cuvinte este doar bomboana de pe prajitura.
Capital: Sunt locuri de munca in care exista mai multa violenta?
Eva Rambala: Pe parcursul timpului am ajuns la concluzia ca depinde de felul in care-ti faci munca. Exista slujbe care fac ca manifestarea iubirii si empatiei sa fie mai dificil de exprimat, dar, in oricare domeniu lucrezi, ai sansa sa ramai om. Sunt companii care pot fi definite ca foarte violente, desi oamenii, daca sunt luati fiecare in parte, pot dovedi ca au o inima foarte buna.
Capital: Sunt mai violenti barbatii?
Eva Rambala: Daca ne luam dupa tiparele de gandire impamantenite, putem emite astfel de supozitii. Armatele sunt alcatuite, preponderent, din barbati. Cred insa ca numarul de barbati care vor sa se schimbe este din ce in ce mai mare.
Capital: Exista cauze fundamentale care genereaza violenta?
Eva Rambala: Lipsa conexiunii cu propriul suflet. Atunci cand sunt educat sa-mi folosesc numai mintea, legatura cu sufletul se taie. Din nefericire, sistemul de educatie, din toata lumea, se bazeaza pe acest tipar.
Capital: In aceste conditii se mai poate vorbi de un mediu de lucru “prietenos”?
Eva Rambala: Indiferent cat de bun lider esti, in ziua de azi nu mai poti crea o companie de succes singur. Daca angajatii nu fac altceva decat sa se supuna, sa asculte, compania nu va fi una de succes. Nu poti avea succes decat daca oamenii sunt dornici sa munceasca si sa contribuie la realizarea acestuia.
Capital: Poti avea succes insa pe termen scurt, chiar fara sa-ti pese de oamenii din jur.
Eva Rambala: Da, dar pe termen lung oamenii vor ajunge sa-si deteste munca.
Capital: Ce-i de facut?
Eva Rambala: Sa te intrebi in fiecare zi care este micul pas pe care trebuie sa-l fac acum pentru a ajunge sa-mi implinesc visele pe termen lung. Daca sunt conectat cu inima, nu voi ajunge niciodata sa ranesc pe altcineva. Nu ma astept ca societatea sa se schimbe de la o zi la alta dar, daca fiecare dintre noi face in fiecare zi cate ceva, ne putem schimba companiile.
Capital: Sa presupunem ca am un sef violent, colegi “neprietenosi”, dar imi iubesc foarte mult munca si nu vreau sa plec din companie, ce trebuie sa fac?
Eva Rambala: In primul rand, trebuie sa-mi schimb impresia ca acesti oameni sunt dusmanii mei. Incearca sa patrunzi in inima acestor oameni pentru a vedea ce-i determina sa fie astfel. Daca realizezi cu ei o conexiune la un alt nivel, intregul mediu de lucru se va schimba. Sau poti sa-i trimiti la un training de comunicare non-violenta.
Capital: Cat dureaza instruirea si cum masor efectele ei?
Eva Rambala: Nici un trainer nu-ti poate promite ca vei avea parte de mai putine conflicte daca vorbesti perfect limbajul comunicarii non-violente. De fapt, este posibil sa intampini mai multe, dar partea buna este aceea ca aceste conflicte nu ne vor mai indeparta, ci ne vor ajuta sa cream o legatura la un nivel mai profund. Sa ne intelegem unul pe altul. Primul lucru pe care l-am aflat, cand am mers la primul curs de comunicare non-violenta, a fost indemnul de a spune direct ceea ce nu-mi place. Era exact ceea ce evitasem, pana atunci, sa fac. Din cauza aceasta problemele apareau iar, si iar. De-abia la al doilea curs am inteles semnificatia: daca nu-ti place ceva exprima-te, dar fara sa-l critici pe celalalt.
Capital: Ce poti sa-i spui unei persoane care, desi ti-a promis ca pana maine face o treaba, nu s-a tinut de cuvant, fara sa o critici?
Eva Rambala: Tocmai asta se invata la curs. si se mai invata inca ceva. Oamenii vor doar sa fie auziti, nu si sa asculte, si nu sunt capabili sa-si exprime in nici un fel recunostinta. Cand muncim mult si bine, nimeni nu remarca. Dar daca gresim o data, ni se scot ochii de nenumarate ori. In cursurile de comunicare non-violenta oamenii sunt incurajati sa-si exprime nemultumirea, dar si recunostinta. Foarte putini oameni pot deprinde metoda dintr-un singur training.
Capital: De cate cursuri este nevoie?
Eva Rambala: Te rog sa nu spui nimanui. Este un proces care dureaza o viata.
Carte de vizita
Eva Rambala, trainer specializat in comunicare non-violenta.
S-a nascut in 1966 in Ungaria si are la baza studii de economie si management al afacerilor.
In 1996 a inceput un program de pregatire cu Marshal Rosenberg, cel care a pus bazele comunicarii non-violente, in 1960.
A sustinut seminarii legate de comunicarea non-violenta in peste 25 de tari.
Este coordonatoarea centrelor de comunicare non-violenta pentru Europa Centrala si de Est.
