Masurile cele mai firesti adoptate de Executiv in vederea intaririi disciplinei financiare, cum ar fi cele prevazute in Ordonanta nr. 58/2000 privind limitarea lefurilor angajatilor din 106 intreprinderi in functie de modul in care reusesc sa-si diminueze arieratele, au generat in economia romaneasca un impact disproportionat de mare.
In Memorandumul Guvernului Romaniei la actualul Acord stand-by cu FMI s-a prevazut nominal reducerea arieratelor fiscale ale Conel, Romgaz si Petrom. Aceste masuri erau acompaniate de o „politica de sistare a furnizarii de energie de catre Conel si Romgaz si a livrarilor de petrol de catre Petrom” catre societatile comerciale cu restante cronice la plata.
Punerea in practica a acestei politici se grefeaza insa pe o realitate distorsionata, in care subventiile de stat si creditele bancare au fost inlocuite treptat de finantarea economiei prin credit salbatic, smuls de la monopolurile de utilitati si alti furnizori interni.
in lupta pentru supravietuire, intreprinderile subcapitalizate scapate din chinga planificarii centralizate au apelat dupa 1989 mai intai la subventiile care au fost stopate intrucat franau reforma, mai apoi la credite bancare care, din cauza inflatiei galopante, au devenit in scurt timp credite neperformante si, in cele din urma, la amanarea sine-die a platii facturilor. Pentru a se apara, sistemul bancar a ridicat nivelul dobanzilor la nivelul riscului. Si aici efectele au fost de doua feluri:
– companiile cu pozitie de monopol, de genul celor furnizoare de utilitati au inclus dobanzile inalte in pretul produselor si nu
s-au resimtit prea mult;
– intreprinderile, in cea mai mare parte nerestructurate, avand un capital circulant subdimensionat, cu o viteza de rotatie slaba a fondurilor, cu stocuri si multe produse nevandabile, s-au apropiat tot mai mult de faliment.
Solutia ultimei sanse
intrucat nu puteau sa mai ia credite la nivelul de dobanda practicat la bancile comerciale, intreprinderile au recurs la creditul salbatic, respectiv acumularea de arierate la bugetul de stat si la furnizori.
Desi in valori curente, in ultimul deceniu, volumul creditelor neguvernamentale – acordate de bancile comerciale agentilor economici – a crescut permanent, el in valoare actualizata reala a scazut continuu, atingand la sfarsitul anului 1999 un volum de 20% din nivelul celui acordat in decembrie 1991.
in sens invers cu miscarea creditarii economiei a evoluat blocajul financiar care a atins anul acesta volumul de 170.000 miliarde lei.
Explozia spectaculoasa din 1999-2000 a preturilor la utilitati se poate considera, in buna masura, efect al acumularii arieratelor catre monopolurile de utilitati.
Presate, pe de o parte, de obligatia de a lichida arieratele la bugetul de stat, iar pe de alta parte, de imposibilitatea valorificarii creantelor pentru livrarile catre furnizori, companiile de utilitati au recurs la cresterea preturilor la cei care plateau, adica la populatie.
Astfel s-a ajuns sa se factureze un MWh catre populatie cu 42 USD, fata de 35 USD cat se poate procura din import in zona est-europeana.
Aceasta a fost si supapa utilizata de companiile nationale pentru a putea pastra personalul, in ciuda scaderii continue a gradului de utilizare a capacitatilor si a volumului livrarilor catre economie.
Blocajul financiar se transforma astfel din efect in cauza a falimentarii multor intreprinderi.
in fata abdicarii bancilor comerciale de la rolul lor de finantare a economiei si transformarea in buna masura in camatar care finanteaza excesiv de scump bugetul de stat, romanii, cu inventivitatea specifica, au creat sistemul de compensatii.
Comert electronic original
Apelul la „comertul electronic” s-a facut prin Ordonanta de urgenta nr. 77/1999 – Masuri privind evitarea incapacitatii de plata, completata prin Hotararea Guvernului nr. 685/1999 cu norme si regulament de compensare. Institutul de Management si Informatica, impreuna cu centrele de compensare agreate din tara, a efectuat in decurs de sase luni compensari in valoare de circa 10.000 miliarde lei. Se are in vedere, in prezent, includerea in compensare si a bugetarilor.
Un stadiu superior al activitatii de compensare o reprezinta Bursa Creantelor.
Dupa modelul celor existente in Anglia, Germania si Elvetia, s-a propus constituirea unui asemenea organism si in Romania. Depasind stadiul actual de barter, la Bursa s-ar face o evaluare distincta a titlurilor respective si apoi se va licita in sistem bursier, pe baza cererilor formulate de agentii economici.