Acţiunile contra evaziunii fiscale, estimată la 10 miliarde euro, echivalentul împrumutului pe care România îl va lua în 2010, sunt anemice din cauza intereselor politice şi a complicităţii Fiscului.
Măsurile de austeritate anunţate de Guvern au adus în discuţie, în contrapondere, ineficienţa statului în combaterea evaziunii fiscale, ineficienţă pe care rapoartele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF) o şi dovedesc. Produsele petroliere, ţigările, alcoolul, cu alte cuvinte toate produsele accizate, agricultura, jocurile de noroc sunt domenii în care evaziunea este înfloritoare.
Într-un raport recent al Consiliului Concurenţei, se arată că jumătate din producţia şi comerţul cu cereale, evaluată de patronate la un miliard de euro, se face la negru. De asemenea, circa 40% din piaţa produselor din carne, care se ridică la circa patru miliarde de euro, eludează plata taxelor. Peste o treime din piaţa de ţigări provine din contrabandă, iar producătorii aproximează evaziunea din acest domeniu la peste un miliard de euro. Timp în care autorităţile vamale, care au rolul principal în controlul produselor accizate, raportează amenzi şi confiscări de numai câteva sute de milioane de lei într-un an.
Estimările patronatelor, dar şi ale Comisiei de prognoză converg către o sumă de 10 miliarde de euro pe care statul ar putea să o încaseze în plus dacă ar fi eradicată evaziunea. Numai că acest fenomen este implicit oricărui sistem din toate ţările lumii. Însă acţiunile de combatere ar putea înjumătăţi pe termen mediu fenomenul evaziunii.
Interesele politice şi complicitatea lucrătorilor Fiscului au dus la un control slab al evaziunii, fapt recunoscut şi de preşedintele Băsescu, şi de ministrul Vlădescu, care a declarat că în următoarea jumătate de an va avea rezultate în lupta cu evaziunea. Pe de altă parte, inspectorii fiscali se plâng de ingerinţele politice, protecţia acordată unor firme şi direcţionarea controalelor de la „centru“.
Vlădescu vs evaziune
„În cazul în care nu există (rezultate n.r.), cred că ar trebui să plec eu, pentru că am spus ce se întâmplă. Nu e un pariu, este o necesitate pentru România, şi este o obligaţie pentru Ministerul Finanţelor şi pentru ministrul finanţelor să-şi asume această luptă cu evaziunea fiscală în toate domeniile“, a spus Vlădescu, care a recunoscut că evaziunea nu ar fi posibilă fără protecţia angajaţilor vămilor şi ai Fiscului.
În scrisoarea de intenţie către FMI, Guvernul se angajează că va lua o serie de măsuri împotriva evaziunii.
„Fenomenul evaziunii fiscale este în general puternic corelat cu o fiscalitate ridicată, precum şi cu o lipsă a urmăririi adecvate“, consideră Andra Caşu, manager Ernst&Young.
Evaziunea şi politicienii
Produsele cu cel mai mare risc de fraudă sunt ţigările şi alcoolul, este de părere Sorin Istrate, managing partner Contexpert, care consideră în schimb că nivelul taxării din România nu este totuşi chiar atât de mare încât să justifice amploarea evaziunii.
„Lipsa unor rezultate concrete în lupta împotriva corupţiei în toată perioada ulterioară revoluţiei a făcut ca percepţia riscurilor la care se expun cei care fac evaziune să fie inexistentă şi să nu uităm că persoane cunoscute pentru evaziune şi-au găsit locul sau chiar au condus importante organizaţii politice“, spune Sorin Istrate. Din această cauză, arată acesta, „lupta împotriva evaziunii va fi întotdeauna foarte dificilă, confundându-se adesea cu lupta politică“. De altfel, chiar preşedintele Băsescu a acuzat protejarea reţelelor de evaziune de către Ministerul Finanţelor şi cel al Internelor.
Măsurile pe care le-a propus Vlădescu în scrisoarea către FMI nu au însă şi o cuantificare. Sunt enunţate modificări legislative şi administrative, dar fără estimarea impactului acestora asupra bugetului pe termen scurt sau mediu.
Autorităţile nu-şi fac datoria. Trebuie să înceteze convenienţele care există între autorităţi şi cei care fac evaziune fiscală … cei din sistemul de aplicare a legilor să nu mai fie părtaşi la acest fenomen.
Sebastian Vlădescu, ministrul finanţelor
Măsuri contra evaziunii
– Întocmirea unui registru de evidenţă al celor care fac operaţiuni intracomunitare
– Stabilirea de garanţii colaterale pentru achiziţiile intracomunitare de produse cu risc mare de fraudă
– Revizuirea legislaţiei de autorizare a antrepozitelor fiscale
– Revizuirea legislaţiei privind transferul de părţi sociale, acţiuni şi a celei referitoare la răspunderea administratorilor, acţionarilor şi terţilor
– Amendarea cadrului legislativ referitor la comerţul duty free
– Modificarea legislaţiei referitoare la casele de marcat electronice şi la jocurile de noroc.