Confruntați cu perspectiva unui exod al afganilor care fug de talibani la frontierele europene, liderii Uniunii cântăresc opțiunile de care dispun. Vor să evite să se repete ceea ce s-a întâmplat cu criza migrației din 2015. Șeful politicii externe a Uniunii a menționat utilizarea unei vechi legi europene.

O directivă europeană din 2001 care nu a fost niciodată folosită

„Există o directivă din 2001 care nu a fost niciodată folosită, iar aceasta ar putea fi ocazia potrivită”, a declarat Josep Borrell, înaltul reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate. „Ar putea fi folosită pentru a înfrunta potențialele probleme de migrație în masă, care ar putea afecta unele state membre”.

Directiva privind protecția temporară a fost elaborată pentru a-i ajuta pe refugiații care fugeau din războaiele din Iugoslavia și Kosovo în anii ’90 şi permite oferirea de refugiu imediat persoanelor care riscă să se regăsească în conflicte viitoare, transmite Euronews.

Catherine Woollard, directorul Consiliului European pentru Refugiați, ne explică cum funcţionează această directivă: „Oferă sprijin umanitar și operațional și acordă rapid protecție persoanelor care sosesc în Uniune, astfel încât să nu rămană blocate în procedurile de azil, iar procedurile de azil să nu fie încetinite de numărul sosirilor”.

Ce ar trebui să le ofere statele membre refugiaţilor?

Comisia trebuie să facă o propunere care să explice de ce este necesară și cine poate solicita protecția temporară, precum și data de începere a procesului. Majoritatea țărilor UE trebuie să voteze pentru a declanșa directiva. În acel moment, refugiații sunt împărțiți între statele membre, în funcție de capacitatea lor de primire. Irlanda și Danemarca beneficiază de o clauză de exceptare.

Principalul obiectiv al directivei este acordarea permiselor de ședere, însă statelor membre li se mai cere şi să-i ajute pe refugiaţi în alte domenii, cum ar fi accesul la muncă, locuințe, îngrijiri medicale și educație pentru copii. În plus față de protecția temporară, solicitanților de azil ar trebui să li se permită să solicite o ședere mai lungă.

Protecția temporară poate dura de la unu la trei ani. Dincolo de acest interval de timp, dacă azilul nu a fost acordat, solicitanții de azil trebuie să se întoarcă în țara lor sau să se angajeze într-o bătălie juridică. Cu toate acestea, directiva îndeamnă țările să ia în considerare motive umanitare, care ar putea face întoarcerea lor imposibilă.

Ylva Johanssen: „Sunt necesare alte 200 de milioane de euro pentru ajutorul umanitar”

După criza migrației din 2015, Uniunea a fost de acord să plătească Turciei până la 6 miliarde de euro pentru a găzdui refugiați sirieni. Am întrebat-o pe Ylva Johanssen, comisarul european pentru migrație, dacă şi de data aceasta se va întampla acelaşi lucru.

Reporter: Încercați deja să strângeți bani și fonduri pentru a-i da țărilor din afara Uniunii Europene ca să-i sprijiniţi pe refugiați, mai degrabă decât să-i aduceţi în Uniune, așa cum s-a întâmplat cu Turcia, în timpul crizei migrației 2015-2016?

Ylva Johanssen: Din punctul meu de vedere, este necesar să adăugăm alte 200 de milioane de euro pentru ajutoarele umanitare destinate Afganistanului. De asemenea, vom avea nevoie de mai mult sprijin pentru țările vecine și pentru alte țări din regiunile care-i vor găzdui pe afgani. Din punctul meu de vedere e evident că va fi necesar acest lucru.

Fostul ambasador francez în SUA: „Trebuie să negociem cu talibanii”

Miniștrii de interne ai blocului se întâlnesc prin teleconferinţă marți și vor începe discuțiile privind finanțarea. A da bani vecinilor Afganistanului – adică Pakistanului și Iranului, de exemplu – este mult mai complicat din punct de vedere politic decât a-i da Turciei.

După explozia de pe aeroportul din Kabul, au crescut îngrijorările privind evacuările. L-am întrebat pe Gerard Araud, fost ambasador al Franței în Statele Unite, ce înseamnă toate acestea pentru cei aflați încă în Afganistan.

Gerard Araud: Nu va exista nicio punte aeriană și, prin urmare, nu vor fi evacuaţi. Putem spera doar – dar este doar o speranță –  că organizațiile umanitare sau guvernele înseși pot continua sau pot iniţia negocieri cu noul guvern taliban. Oamenii uită că diplomația înseamnă a discuta cu propriul inamic. Haideţi să fim sinceri: trebuie să vorbim cu talibanii.

Reporter: Ce părere aveți despre ce au făcut europenii până acum? Care a fost impresia dvs și ce s-ar putea schimba după expirarea termenului dat?

Gerard Araud: Sincer, a fost un dezastru, un dezastru. Cred că toată lumea a fost atât de uimită, încât fiecare țară a încercat din răsputeri să aibă grijă de i cetățeni și de afganii cu care au colaborat. Acest lucru dă impresia că este un haos și chiar este. Este un dezastru, un adevărat dezastru.

Sursa foto: Dreamstime