Eşecul privatizării producătorilor de energie

Grupurile din sectorul generării de energie se confruntă cu două dificultăţi insurmontabile: obţinerea finanţării pentru a se alinia normelor de protecţie a mediului şi pierderile cauzate de costurile prea ridicate. „2008 trebuie să fie anul privatizării în sectorul energetic“, susţine ministrul economiei şi finanţelor, Varujan Vosganian. Lucru perfect adevărat, rămâne doar să se mai şi întâmple. Şi anul 2007 debutase cu declaraţii de bune inten

Grupurile din sectorul generării de energie se confruntă cu două dificultăţi insurmontabile: obţinerea finanţării pentru a se alinia normelor de protecţie a mediului şi pierderile cauzate de costurile prea ridicate.

„2008 trebuie să fie anul privatizării în sectorul energetic“, susţine ministrul economiei şi finanţelor, Varujan Vosganian. Lucru perfect adevărat, rămâne doar să se mai şi întâmple.

Şi anul 2007 debutase cu declaraţii de bune intenţii ale autorităţilor în privinţa începerii privatizării în sectorul generării de energie. Dar, după câteva declaraţii ale decidenţilor privind necesitatea urgentării procesului, avântul privatizării s-a topit, pentru a face loc altor priorităţi: strategia energetică, compania naţională integrată.

Anul trecut s-a încheiat, astfel, fără a marca vreun progres semnificativ în materie. Ba mai mult, situaţia este acum şi mai încurcată, pentru că nu se ştie care unităţi din sectorul producţiei de energie vor fi privatizate, atâta timp cât nu s-a stabilit care vor face parte din compania naţională. De fapt, nu este destul de clar nici dacă va lua naştere aşa-zisul „campion naţional“, care ar urma să includă unităţi termo, hidro, nucleare şi cele trei distribuţii de energie rămase în proprietatea statului. În acest an, când intervine şi presiunea electorală, este cu atât mai greu de crezut că se vor lua decizii importante privind vânzarea producătorilor de energie.

Cert este că, în momentul actual, nu există nicio unitate energetică importantă în proprietate privată. Faptul că statul este acţionar majoritar în sectorul de generare, în timp ce în partea de distribuţie şi furnizare mai bine de jumătate din capitalul social a fost privatizat, creează distorsiuni pe piaţă. Investitorii străini consideră că aceasta este principala problemă a pieţei de energie din România şi au semnalat acest lucru în nenumărate rânduri. „Prioritatea numărul unu ar trebui să fie creşterea competiţiei în domeniul generării, prin privatizare“, a declarat Matteo Codazzi, director general executiv al Enel România. Mai categoric, directorul general al CEZ România, Jan Veskrna, a declarat că indecizia autorităţilor române privind privatizarea face imposibilă stabilirea unei strategii de dezvoltare a companiei. „Vorbim de un an despre posibila privatizare a complexurilor energetice din Oltenia, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Tot ce am putut afla este că se face un campion energetic naţional. Ideea este bună, dar acest lucru trebuia făcut acum 10-11 ani“, a declarat Veskrna.

Care ar fi totuşi explicaţia apetitului scăzut al statului în declanşarea procesului de privatizare? „Întârzierea procesului de privatizare a fost cauzată, probabil, de «interesul» pentru energia ieftină“, a declarat Aureliu Leca, şeful catedrei UNESCO din Universitatea Politehnică Bucureşti, fost preşedinte al RENEL.

Doar centrala din Brăila şi-a găsit, până acum, peţitori

Specialiştii din sector susţin că iniţiativa autorităţilor de a crea o companie energetică integrată nu numai că a dus la blocarea privatizării, dar este şi contraproductivă. „Investitorii strategici se vor orienta către proiecte greenfield, sătui fiind să mai aştepte cristalizarea intenţiilor în sectorul de stat“, a precizat un expert al pieţei. Pe de altă parte, o astfel de reorganizare este extrem de complexă şi necesită timp îndelungat. Efectul direct va fi întârzierea accesului la finanţare al capacităţilor de generare de energie.

Între timp, situaţia financiară a unora dintre producătorii din sectorul termo continuă să se deterioreze, aşa cum este cazul capacităţilor energetice aparţinând societăţii Electrocentrale Bucureşti (ELCEN) şi al celor din structura Termoelectrica. ELCEN, societate care livrează în sistem circa 11% din necesarul de energie la nivel naţional, a încheiat anul 2007 cu o pierdere estimată la 63 milioane de lei. Cauza: neacoperirea, prin tarifele aprobate de Autoritatea de Reglementare (ANRE), a costurilor. În aceste condiţii, societatea a acţionat în instanţă ANRE, ne-au precizat surse din piaţă.

Anul trecut au demarat procedurile de atragere a unor investitori privaţi în constituirea unor societăţi mixte, care ar urma să construiască şi să opereze grupuri noi la termocentralele Borzeşti, Doiceşti, Brăila şi Galaţi. Din păcate, deşi investitorii nu au lipsit, lucrurile s-au derulat cu mare greutate, astfel că la finele anului fuseseră identificaţi posibilii investitori pentru o singură unitate. Este vorba de centrala de la Brăila, unde cei doi competitori – ENEL (Italia) şi E.ON (Germania) – au decis finalmente să se asocieze. „Proiectul are o valoare de aproape un miliard de euro. Până pe 15 ianuarie, vom stabili paşii care trebuie făcuţi pentru constituirea societăţii mixte“, ne-a declarat Ioan Ungureanu, director general la Termoelectrica. La Borzeşti şi Galaţi, termenul pentru depunerea ofertelor finale este 20 ianuarie, iar câştigătorul pentru Doiceşti va fi desemnat până la jumătatea lunii, a mai precizat Ungureanu.

Deciziile privind soarta acestei unităţi trebuie grăbite. Pe de o parte, pentru că din primăvară încep să se închidă grupurile energetice (de la Doiceşti, Brăila, Borzeşti) care nu se conformează cerinţelor de mediu. Pe de altă parte, pentru că există oricum riscul ca aceste unităţi să fie eliminate de pe piaţă, din cauza costurilor ridicate de producţie.

«Întârzierea procesului de privatizare a fost cauzată, probabil, de „interesul“ pentru energia ieftină.»
Aureliu Leca, şeful catedrei UNESCO, Universitatea Politehnică Bucureşti, fost preşedinte al RENEL

Scadente fatale

Amenintari
Nici unităţile care reuşesc să aibă profituri semnificative – precum complexurile energetice Turceni, Rovinari, Craiova – nu dispun de sursele de finanţare necesare programelor de aliniere la condiţiile de mediu. Or, de la 1 ianuarie 2009, încep să curgă termenele de închidere a grupurilor care nu îndeplinesc cerinţele de acest fel. „Situaţia generatorilor din sectorul de stat va deveni critică în lipsa finanţării şi pe măsura apropierii termenelor convenite cu Comisia Europeană pentru investiţiile de mediu“, consideră Valeriu Binig, director pentru energie şi utilităţi în cadrul Fondului Româno-American pentru Investiţii. Deşi Termoelectrica a înregistrat în 2007 profit din activitatea curentă, acesta a fost „înghiţit“ de pierderile istorice.