Calculele au fost gresite din capul locului. In acord exista o clauza prin care Romania se angajeaza sa imprumute, de unde o sti, aproape 500 milioane USD pana la sfarsitul acestei luni. Terenul a fost tatonat inca inainte de parafarea acordului. Bancile de investitii straine ce ar fi urmat sa intermedieze imprumutul au negociat dobanzi de peste 18%. Enormitatea procentului a fost motivata prin notele de risc, care plaseaza Romania mai aproape de Pakistan, Indonezia sau Rusia. Bun, si-au zis ai nostri. Cadem la pace cu FMI si investitorii vor face coada sa subscrie la obligatiunile romanesti. Evident, la dobanzi mai omenesti. Surpriza a venit din partea agentiilor de rating. Notele lor sunt urmarite ca sfanta liturghie de catre investitori. Din primavara anului trecut, Moody’s, Standard & Poor’s, IBCA si celelalte au depunctat continuu Romania. Zilele trecute, Moody’s, urmata de S & P, au anuntat oficial ca nu vor imbunatati nota de risc, cel putin pana la inceputul anului viitor.
Premierul Vasile si alti ministri s-au aratat surprinsi de aceasta decizie. Indiferent cate acorduri s-ar fi semnat cu Fondul Monetar sau Banca Mondiala, agentiile nu-si schimba evaluarile dintr-un condei. De regula, dar, mai ales, dupa lantul crizelor din Asia, Rusia si Brazilia, marile agentii anunta cu sase luni inainte intentia de a modifica nota unei tari. In sus sau in jos. Daca in perioada respectiva evolutia din economie se confirma, agentia anunta investitorilor noul punctaj de risc.
Acest mic amanunt de procedura a scapat oficialilor de la Bucuresti, atunci cand au negociat cu FMI. Costul se calculeaza in procente de dobanda.