Lupta nu s-a încheiat. Doar că nu putem spune în ce fază este sau care sunt pronosticurile. Ne referim la aplicarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Aşa după cum se ştie, o serie de modificări introduse prin Ordinul nr. 680/2007 au făcut de nerecunoscut Legea nr. 19/2000, fiind în totală contradicţie cu aceasta. Între timp Ministerul Muncii s-a mai gândit (îmboldit poate şi de întrebările venite din partea parl
Lupta nu s-a încheiat. Doar că nu putem spune în ce fază este sau care sunt pronosticurile. Ne referim la aplicarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.
Aşa după cum se ştie, o serie de modificări introduse prin Ordinul nr. 680/2007 au făcut de nerecunoscut Legea nr. 19/2000, fiind în totală contradicţie cu aceasta. Între timp Ministerul Muncii s-a mai gândit (îmboldit poate şi de întrebările venite din partea parlamentului) şi a revenit asupra normelor de aplicare a Legii nr. 19/2000 prin intermediul unui nou act normativ, Ordinul nr. 1.019/2007.
Acest nou ordin cuprinde o serie de prevederi despre care nu ştim să spunem dacă reprezintă drumuri care nu duc nicăieri sau o plasă de păianjen minuţios construită pentru a prinde „evazioniştii“.
O spunem încă o dată: normele de tehnică legislativă sunt pentru legiuitorii români o pură opţiune şi nu o obligaţie. Şi încă o dată spunem că aceste norme sunt absolut necesare pentru a face un text normativ inteligibil şi mai ales aplicabil. Una dintre aceste norme de tehnică legislativă se referă la folosirea în textul normativ a formei afirmative. Şi iată cum respectă Ministerul Muncii această indicaţie:
„Persoanele care la data de 1 ianuarie 2008 realizează venituri brute care nu sunt încasate ca urmare a încadrării în una dintre situaţiile de la art. 5 alin. (1) pct. I sau II din lege au obligaţia ca până la data de 1 februarie 2008 să declare unităţii de la care obţin astfel de venituri dacă, în acelaşi timp, la altă unitate, se află şi în una dintre situaţiile de la art. 5 alin. (1) pct. I sau II din lege.
Persoanele care după data de 1 ianuarie 2008 vor obţine astfel de venituri fac această declaraţie la începutul derulării respectivei activităţi.
În situaţia în care se constată că declarantul nu se află în niciuna dintre situaţiile enumerate, unitatea de la care se obţin veniturile nu calculează contribuţia de asigurări sociale, deoarece aceasta nu se datorează“ (citat din Ordinul 1.019/2007)
Textul de mai sus tocmai introduce o nouă obligaţie şi anume o nouă declaraţie prin care o serie de persoane care obţin venituri spun dacă obţin şi venituri încasate ca urmare a încadrării în una dintre situaţiile de la art. 5 alin. (1) pct. I sau II din lege. Scopul unei astfel de declaraţii rămâne însă un mister. Tot ceea ce legiuitorul a fost capabil să spună este ceea ce nu trebuie să facă cel care primeşte o astfel de declaraţie. Aşa după cum spuneam, poate fi ceva care nu duce nicăieri sau un plan diabolic. Dacă este să ne încadrăm în litera şi spiritul Legii nr. 19/2000, această declaraţie nu este pe lista obligaţiilor pe care le au asiguraţii în sistemul public de pensii. Şi nici nu se poate demonstra, dincolo de orice dubiu, că este absolut necesară pentru buna funcţionare a sistemului (cel puţin în forma actuală a actului normativ).
Drept urmare, putem recomanda persoanelor obligate la completarea sau procesarea acestei declaraţii să reclame acest exces birocratic, care nu se susţine clar şi coerent prin textul de lege.
Sfat
Putem recomanda persoanelor obligate la completarea sau procesarea acestei declaraţii să reclame excesul birocratic, care nu se susţine clar şi coerent prin textul de lege.