În urmă cu 80 de ani, la 19 noiembrie 1942, Armata Roșie a început ofensiva împotriva flancului ocupat la Stalingrad de trupele românești. Operațiunea Uranus, așa s-a numit ofensiva sovietică, avea să ducă la moartea a zeci de mii de români. Majoritatea celor scăpați cu zile au căzut în prizonierat, ceea ce pentru cei mai mulți dintre ei a însemnat tot moartea. Cei mai puțini au reușit să scape de încercuire și au putut povesti grozăvia petrecută acolo. Zeci de mii de eroi. Sunt ei uitați? Unii dintre noi ne amintim de jertfa lor, și ne punem întrebări triste cu privire la viață și la moarte, la pace și la război, la rost în general.
În cadrul podcastului de vineri, 4 noiembrie, difuzat pe canalul de YouTube al EVZ Capital, jurnaliștii Dan Andronic și Mirel Curea l-au avut ca invitat pe istoricul și teologul Florian Bichir. Printre subiectele discutate a fost și Rebeliunea Legionară, despre care unele documente spun că ar fi fost o provocare sovietică, punctează istoricul.
O provocare sovietică?
„Încă avem de discutat în privința venirii lui Antonescu la putere. În jurnalul lui Carol al II-lea spune pe 1 septembrie îl demite pe Moruzov. Moruzov trece de partea legionarilor și schimbă regimul. Vine rebeliunea legionară și toți sunt arestați, trimiți la Sărata, și după în prima linie pe front, i-a curățat Ion Antonescu.
În unele documente germane rebeliunea e văzută ca provocare sovietică. Nu vreau să intru în amănunte. Corpul muncitoresc fusese penetrat de NKVD și rușii au avut nevoie de tulburări în România să ia Ploieștiul, să dea lovitura năucitoare Stalin, să pună mâna pe petrolul românesc, să-l blocheze pe Hitler despre care aflase că dorea să-l atace”, declară Florian Bichir.
Jurnalistul Dan Andronic a vorbit la rândul său despre „o altă viziune asupra rebeliunii legionare”.
„Cartea lui Magherescu, prima ediție publicată de Drăgan; mi-a dat o altă viziune asupra rebeliunii legionare, deoarece Antonescu era aproape singur. Era comandantul corpului de armată de la Iași, avea simpatii legionare, dar roata se întoarce când sunt uciși niște soldați din armată, dar unul dintre ei este ars pe Calea Victoriei. Erau zeci de mii de oameni pe stradă și este trimis Magherescu de Antonescu la Prefectură să vadă ce se întâmplă”, spune jurnalistul.
Războiul saluturilor
„Nu există numele soldatului care a murit de viu carbonizat. Serviciile secrete ale Partidului Nazist țineau cu Horia Sima, iar armata nu i-a mai suportat, din noiembrie începe războiul saluturilor.
Legionarii cereau să fie salutați de către ofițeri. Bucuria soldatului român, pentru că nu eram atât de simpatici față de germani când au venit în România, era să iasă pe Calea Victoriei să găsească un grad inferior să-l pălmuiască pe ăla că nu-l salută. Ai noștri nu înțelegeau că în armata germană era interzisă bătaia. A fost un război al saluturilor senzațional. Și legionarii voiau să fie salutați, aveau tipul lor de grade. Ofițerii de carieră nu voiau să salute toți derbedeii.
Antonescu a vorbit cu Hitler la telefon. În memorii, Horia Sima spune că nu a mai mers la Hitler pentru că nu a vrut să fie umilit”, a mai spus Florian Bichir.
Prima întâlnire dintre Mareşalul Antonescu și Adolf Hitler
Despre prima întâlnire dintre Antonescu și Hitler, istoricul spune că Fuhrerul a fost cucerit.
„Se întâlnește cu ministrul de Externe Ribbentrop. Venit la putere le-a zis de Transilvania, că au fost păcăliți. Ribbentrop îi spune să nu-i zică de Transilvania ca să nu îl enerveze pe Fuhrer. Când se întâlnesc, Antonescu îi spune: Mi s-a zis să nu vă zic de Transilvania. Cu Transilvania o să încep. L-a cucerit pe Hitler.
Important este să nu uităm Stalingradul, dar Federația Rusă nu este prea prietenoasă cu noi. Ne-au dat după atâția ani două cimitire militare românești, refuză să spună că sunt de eroi, că am mers peste ei”, a mai povestit Florian Bichir, în cadrul podcastului difuzat pe canalul de YouTube al EVZ Capital.