Jean Maurer, fiul fostului premier comunist, Ion Gheorghe Maurer, a fost invitatul lui Ionuț Cristache în podcastul de marți de pe canalul de YouTube EVZ-Capital. 

Printre altele, Jean Maurer a vorbit despre nașterea cabinetului 2, teroarea semănată de Tovarășă și de bișnița neoficială, dar îngăduită de regim. A încercat Nicolae Ceaușescu să-și lichideze oponenții? Iată ce spune Jean Maurer!

Adevărul despre Nicolae Ceaușescu! Jean Maurer rupe tăcerea

„Securitatea exista după 45, chit că ne-am aliat cu rușii am fost considerați invadatori. În regimul bolșevic a fost un instrument care nu numai că apăra interesele naționale, ci era un fel de interes de gașcă a celor care aveau putere.

Cele mai multe crime s-au întâmplat în perioada comunistă. Tatăl meu a fost mereu împotriva acestor crime, nu a reușit să le împiedice pe toate, dar cu ce a putut s-a luptat.

Ceaușescu a preluat toată securitatea de la Dej, a pus la conducere doar oameni care sa îi fie loiali. După ce tata s-a retras la pensie, în ’74 tata a stat liniștit, nu ii era frică de Ceaușescu, deoarece a fost cuminte, așa a și rămas cu toate privilegiile, anume: a rămas cu salariu sub formă de pensie, de 15.000 de lei. A rămas cu vila de protocol, până în ’85 când s-a găsit un moștenitor.

Tatăl meu nu se temea de Ceaușescu, cu toate că s-a gândit să reacționeze. Însă nu a făcut nimic, deoarece se gândea că populația ar pute fi afectată.

Pârvulescu era supărat doar că Ceaușescu își organizează mereu congresele ca să fie din nou reales, tatăl meu spunea despre el că era un dobitoc.
Din ’74 până în ’88 tata a stat foarte cuminte, nu a dorit să facă probleme”, a spus Jean Maurer, în cadrul podcastului EVZ-Capital.

Ion Gheorghe Maurer, ținta unui atentat?

Tot în cadrul podcastului EVZ-Play Jean Maurer a declarat că tatăl său a fost victima unui atentat pus la cale de instituțiile publice comuniste.

„Când s-a produs atentatul asupra lui a rămas șocat, nu și-a imaginat că instituțiile publice i-ar putea face așa ceva. Atentatul s-a produs când a mers la vânătoare în Covasna, la întoarcere, șoferul său care a fost schimbat la câteva zile înainte de plecare urma să facă accident. Care eu nu cred deloc că a fost întâmplător. După, tata a avut fractură de bazin cu hemoragie internă, luxație de șold și traumatism cranian. Șoferul a avut doar un picior rupt. La locul accidentului nu au existat urme de frâne, șoferul nu încercat nici o secundă să evite impactul, accidentul fiind frontal. Pentru mine este clar că acest accident nu a fost o întâmplare nefericită.

Tata a spus în primă fază că a fost un accident nefericit. După 3-4 ani nu mai era atât de convins că așa era, apoi în ’90 a spus hotărât că ce a trăit a fost un atentat.

Elena Ceaușescu era prietenă cu mama, se vizitau destul de des la povești. Tata a susținut intrarea Elenei Ceaușescu în politică, el i-a propus lui Ceaușescu să lucreze și tovarășa în partid. Dar, sincer ea nu era cea mai inteligentă femeie. A făcut toate astea cu o doză de perversitate, pentru că spera că o să-l mai domolească pe Ceaușescu de cultul acela egocentrist, desigur, a dat-o în bară cu această gândire.

Când s-a îmbolnăvit Ceaușescu și a rămas toată puterea în cabinetul doi, a fost rău de tot. Relația cu securitatea a devenit evidentă din anul ’88 Ceaușescu i-a păstrat un respect, drept dovadă i-au rămas aceste toate bunuri, tata și-a făcut treaba pe placul lui Ceaușescu.”, a mai spus Jean Maurer.