Evenimentul Istoric vă invită să urmăriți o nouă emisiune captivantă care explorează originile antisemitismului în România. Directorul revistei, jurnalistul Dan Andronic, îl are ca oaspete pe renumitul istoric Alex Mihai Stoenescu.
Cum a apărut antisemitismul în România?
Fenomenul antisemit exista în Europa cu 60-70 de ani înainte de a apărea în România. În fapt, atitudinea antisemită a existat de la originile istoriei. Totuși, din ce cauza s-a declanșat sentimentul antisemit în România și mai ales în Moldova?
La această întrebare a răspuns istoricul Alex Mihai Stoenescu în cadrul podcastului „Evenimentul Istoric”, difuzat vineri, 12 aprilie 2024, exclusiv pe canalul de YouTube „HAI România!”.
„Mai întâi trebuie să determinăm cauza declanșării fenomenului antisemit în România și mai ales în Moldova. Iar această cauză este clar determinată de istorie. Apariția unei populații evreiești străine din Galicia, din Rusia, din Basarabia și voi arăta de ce, în proporție de sute de mii de oameni.
Există și recensăminte care arată foarte clar cum a crescut numărul populației, care sigur, raportate la numărul general total al populației românești, reprezenta între 2% și 4%. Nu era mare lucru. Deci, haideți să încercăm să lămurim ce s-a întâmplat în Rusia și ce a provocat această migrație evreiască în Moldova și în România”, a zis renumit istoric.
Potrivit spuselor sale, totul începe cam în jurul anilor 1804-1806. Fenomenul se petrece simultan și în Rusia și în Occident, Franța și Germania. Fără îndoială ca urmare a unor înțelegeri pentru că s-a descoperit o întreagă corespondență, o întreagă activitate diplomatică în care Marile Imperii, Imperiul Țarist și Franța Napoleoniană și Statele Germanice și Imperiul Britanic se informau în legătură cu situația evreilor din țările lor.
La 1804, în Rusia, a fost emisă pentru prima dată un document numit Constituția sau Reglementarea Evreiască. Ea era de inspirație prusiană. Țarul Rusiei a considerat că e cazul să aplice așa ceva și în Rusia, după modelul prusian, deși în Prusia, apariția fenomenului acesta antisemitismul avea caracter economic, și a emis această Constituție Reglementarea Evreică. Ea a primit în 1807 denumirea de Clauza 34.
Ce conținea această reglementare evreiască a evreilor din Rusia? În Rusia trăiau aproximativ 6 milioane de evrei și se ocupau cu micul comerț. După Petru cel Mare, la Moscova, de exemplu, s-a permis și prezența bancherilor evrei, deci a marelui comerț. Așa, s-au integrat economiei rusești, care însă era preponderent feudală. Această reglementare evreiască din 1804-1807 făcea următorul lucru: anunța interzicerea activităților comerciale a evreilor în mediul rural.
„Deci eu citez din documente, repet, eu mă bazez pe documente, nu-s părerea mea. Citez din document: nimănui dintre evrei, în orice sat sau cătun, nu îi va fi permis să dețină orice arendă de pământ. Unii erau arendași, de exemplu. Să țină taverne, adică să nu mai țină cârciumi sau saloane sau hanuri, fie sub nume propriu, fie sub nume străin, sau să vândă vin în ele sau chiar să locuiască în ele sub orice pretext cu excepția situației în care este întrecere. Am închis citatul din Clauza 34, Reglementarea Țaristă asupra Evreilor.
În același timp, a apărut această idee foarte importantă, care ne privește și pe noi, ține de istoria României, ca evreii să se deplaseze, cei care nu mai pot să locuiască, nu mai pot să facă activitățile astea care le sunt interzise. (…) În același timp, i s-a spus evreilor să se deplaseze, să migreze spre vestul Imperiului, spre provinciile din vestul Imperiului Țarist și cu promisiunea că acolo vor putea să cumpere pământ. De ce? Pentru că toată legislația țaristă de care vorbim îi obliga pe evrei să devină țărani.
Îi considera Imperiul Țarist că evrei nu pot fi integrați societății ruse decât în calitate de țărani, de muncitori ai pământului, adică de lucrători. Este o chestiune care s-a perpetuat această idee că evreii refuză munca fizică, ceea ce este o absolută prostie, că evreii refuză munca fizică și că, de fapt, refuzând să devină țărani, adică să muncească pământul, să are, să sape, să crească vite și așa mai departe, așa, refuză să se integreze.
Chestia asta a ajuns până la lagărele de exterminare naziste. Ideea asta că își puși la muncă pentru că n-a vrut să muncească fizic. Și atunci li s-a spus că li se oferă dreptul de a cumpăra parcele în provincia din vest. Ori, de exemplu, unele provincii din vest erau la graniță cu această Galicia, care era sub ocupație austriacă. Sau Basarabia, unde au fost împinși încă de atunci, încă de pe la începutul secolului XIX-lea”, a explicat istoricul.
„Vorbim de țarul Nicolae al III-lea, parcă era. Da, da, imediat. Cel care pornește o politică, el are o politică de slavizare a populației. De slavizare, da, de rusificare. De slavizare. De a trebui să învețe limba, să devină muncitor, exact cum spuneai, pământului, să se integreze cu forța în societate”, l-a completat Dan Andronic.
Rusia a început să forțeze expulzarea evreilor
Integrarea evreilor în rândul țăranilor a fost nesemnificativă. Legea, însă, a afectat aproximativ o jumătate de milion de evrei. O jumătate, deci vreo 500 de mii de evrei au refuzat să devină țărani pentru că nu era meseria lor, nu se pricepeau.
„Cam aproximativ 500 de mii, spun documentele epocii. Eu citesc exemplul din cel mai mare istoric al chestiunii evreiești din Rusia, Dubnov. Oricine poate constata istoria evreilor din Rusia și Polonia, este o lucrare celebră, a apărut în 1916, s-a publicat în Statele Unite și în Europa.
Și Dubnov spune următorul lucru: au rămas ca vreo 500 de mii de evrei care au început să se miște prin țară. Staționau temporar prin câmpuri, pe văi, pe la marginea unor localități, unde erau în continuare goniți de armată sau de locatari și au fost împinși până la urmă și aici e foarte important de înțeles”, a adăugat renumit istoric.
O bună parte au fost împinși în Galicia (poloneză, preluată de austrieci). Erau evrei sărați, sărăciți, au fost împinși mai întâi în Galicia și au constituit acolo acea comunitate care ulterior s-a numit „evrei galițieni”. Dar ei erau de fapt goniți din Rusia mai întâi, alături de evrei din Austria, din Germania, din Polonia.
Câțiva ani mai târziu, după ce a avut loc o mare adunare organizată de Napoleon la Paris a comunității evreiești pentru a se lămuri asupra constituirii cultului mozaic, a cultului evreiesc oficial în Franța. Ca urmare a discuțiilor de acolo, Rusia a reacționat și a început să forțeze și mai mult expulzările.
„Alex, și aici trebuie să citim faptul că pe vremea aceea nu existau pașapoarte. Faptul că pe vremea anuniei existau pașapoarte, vize. Îi împingeau dintr-o graniță într-alta, fără forme legale. Așa ajungeau să stea ilegal în Galiția sau în Basarabia, București sau în Moldova”, a reamintit gazda podcastului.