Generalul maior Dan Grecu a fost întrebat cum ar arăta România dacă nu ar fi membră a Alianței Atlanticului de Nord (NATO). De asemenea, el a mai fost întrebat și care sunt capabilitățile Armatei Române.

„Fără să facem o lecție de istorie, în momentele grele Armata a fost cea care a ajutat conducătorul, indiferent că a fost conducătorul ales democratic, președintele, regele, domnitor. Armata face parte din capabilitățile statului român. Poziția pe care o are țara în relația cu exteriorul, dar și în relația cu proprii cetățeni este dată de puterea națională. Este o rezultantă cel puțin a factorilor politico-diplomatici, sociali, militari, de informații în ambele sensuri, ce acumulezi despre situația generală, respectiv mai nou, despre informația ca inteligență artificială și utilizarea ei. Toate acestea la un moment dat vin să dea puterea națională.

Armata îți răspunde la o parte din aceasta, de segmentul domeniului militar. Prin acest domeniu îți poți asigura, în caz de, apărarea, ca să răspunzi de articolul 1 din Constituția țării sau poți să asiguri să sprijini societatea civilă, conaționalii de fapt, în situații extreme: cutremur, calamități și așa mai departe. În Constituția României există doar două instituții care garantează. Unul este președintele, care garantează independența, integritatea și suveranitatea și veghează la respectarea Constituției, iar a doua este Armata, ca instituție a statului și în numele poporului care garantează suveranitatea, integritatea, independența și atenție, ordinea constituțională”, spune invitatul din cadrul noului episod de miercuri, 1 martie, al podcastului de la HAI România!.

Ce forțe are Armata Română?

Ulterior, jurnalistul Ionuț Cristache l-a întrebat pe generalul maior Dan Grecu ce forțe are Armata Română, iar acesta a răspuns că aceasta a suferit un proces masiv de restructurare.

”Armata la ora actuală, de la 1990 la 2004, intrarea în NATO, a suferit un proces de restructurare masivă, modernizare. Din punctul meu de vedere este una dintre puținele instituții care s-a reformat integral, de la cele peste 300.000 de militari, atât activi, cât și militari în termen. Conform deciziilor, forțele armate române ar fi trebuit să fie compuse din 90.000 de oameni, cu decizia Parlamentului să ridicăm acest număr la 120.000, dar n-am ajuns. Cei 90.000 ar fi trebuit să fie repartizați, vorbesc numai despre persoane, 75.000 de militari și 15.000 de civili.

La ora actuală, conform domnului ministru al Finanțelor, sunt 73.000 de funcții bugetate cu totul, atâția sunt acum în Armată. Ce i-a ajutat foarte mult să ajungă la acest număr a fost împingerea, până la intrarea în NATO și câțiva ani după restructurare, într-un fel sau altul s-a încurajat părăsirea sistemului, iar mai nou cu salarizare cu pensii încurajează din nou. Anul trecut numărul celor care și-au dat demisia a fost dublu față de 2021. Anul trecut au fost 1.000, acum sunt 2.000. Și-au dat demisia pentru că le-au mai convenit condițiile.

Forța combatantă a brigăzilor este în mari unități ale Armatei care au o încadrare foarte apropiată de capacitatea maximă, nu îmi permit să le dau numărul. Trei brigăzi pot să acționeze liniștit, fără niciun fel de problemă, într-un timp scurt, adică pe loc și la zile. Sunt în diferite stadii. Depinde și categoria de forțe. Este o parte din aviație care este în permanent în stare de acțiune, cea care face serviciul de poliție aeriană, sunt cele de la mare care fac serviciul de patrulare, există serviciile de radio-locație pentru spațiul aerian, respectiv pentru spațiul terestru și naval care sunt în permanență în serviciul de luptă operativ. Există unități care au diferite grade de pregătire, unele dintre ele aproape de valoare completă, adică ordinea sau structura de război, altele cu o încadrare mai mică și ele intră, normal, în această ordine în acțiune, pentru că în primele zile, conform tratatului NATO și a documentelor de planificare ale NATO, intră în acțiune acele Very High Readiness Forces, deci forțele gata de acțiune, cu un nivel ridicat de pregătire, care sunt la rândul lor sunt gata, sunt la cheie, până la 30 de zile. După 30 de zile se intră la High Readiness, adică capacitate de acțiune ridicată”, mai spune acesta.

Care este necesarul al zi al Armatei Române?

Mai apoi, generalul maior Dan Grecu a declarat ”când s-a luat decizia pentru 90.000 și ulterior pentru 120.000 a fost rezultatul unui proces de analiză al Apărării. Rămâne actual în context 90.000 și obiectivul de 120.000 care din știința mea există bază legală, există intenție, bănuiesc că nu există resurse. De la 2004 până la 2014 nu s-a luat mai nimic. Aici este problema. Una este să dai 2-2,5% Armatei și să dai acolo o treime pentru investiții și în permanență să rulezi. Așa se face în toată lumea.  Ce este mai nou se dă la unitățile cu gradul de pregătire cel mai mare și gata de acțiune în cel mai scurt timp, ce a fost la ei se dă la următoarea și așa mai departe.

2,5% sau orice alt procent alocat al orărui alt domeniu este atât de mare sau atât de mic de cât este în stare țara să producă. Dacă 2,5% îl facem să fie arhisuficient pentru România îl coborîm la 2 sau la 1,5%. Germania a fost tot timpul sub 1%, dar 1% al Germaniei însemna cât jumate din PIB-ul nostru. Aici trebuie să ne uităm. Militarul trebuie să își execute ceea ce are. Sarcina de bază este să apere țară. Dacă e război o apără, dacă e pace se pregătește să și-o apere”.

Dotarea din prezent a Armatei Române

Întrebat cum este dotarea Armatei Române, în contextul în care aceasta nu a primit tot ceea ce a plătit, invitatul din podcastul România lui Cristache a precizat că ”aici este o problemă de capabilitate și de marketing guvernamental. Eu nu prea sunt de acord cu sistemul ăsta de G to G, guvern to guvern, asta a fost decizia care s-a luat. Are un mare avantaj că asigură o livrare mai rapidă. Are dezavantajul că nu vii cu nimic în sprijinul economiei naționale, ori România a avut o industrie de apărare care a cam rămas, vorba lui Caragiale, pe ici pe colo, prin locurile esențiale, dar lipsește cu desăvârșire. Capacitatea industriei de apărare în cadrul economiei naționale este foarte redusă datorită lipsei de investiții, Armata MApN, forțele armate care sunt, neajutând prin comerț sau contracte și producătorul autohton care producea armament.

Există două tipuri de armament, există high-tech-ul, echipamentele de high technology pe care este clar că nu poți să le produci în România, nu avem această capacitate și nici nu o va avea în viitorul apropiat, dar altfel avem companii private care participă la astfel de colaborări internaționale.

Și există partea generală, care se poate produce în țara. Aia ar fi trebuit industria națională de apărare să o producă, transportoare blindate și de orice tip. A existat o fabrică așa de mare, astăzi găsiți un cartier rezidențial în locul ei (la Brașov), care în anii 70 și 80 a umplut armata cu camioane bune la nivelul acelor vremuri. Ori procesul tehnologic, numai după cum s-a dezvoltat societatea, le ducea la o capacitate superioară. Este culpa modului în care s-a ales dezvoltarea și privatizarea de-a lungul timpului”.