Capital: Ce a gândit BNR când a elaborat regulamentul privind creditarea, interpretat de unii actori din piaţă prea strict şi inoportun?
Bogdan Olteanu: Am pornit de la două elemente: unul dintre ele este cel de conjunctură şi unul este cel de raţiune. Cel de conjunctură ţine de faptul că la nivel european se merge în această direcţie. Unele ţări extrem de deschise economic şi destul de prospere, cum este Austria, de exemplu, au interzis în întregime creditul în altă monedă decât cea naţională, tocmai pentru a evita riscul pe care îl presupune o asemenea creditare, riscul valutar. Deci, suntem într-un trend în care probabil, curând, va apărea şi o reglementare la nivel european, dar în care deocamdată apar reglementări naţionale. Dincolo de această chestiune de conjunctură, apare chestiunea fondului. Funcţia socială a creditului nu este de acordare a unui  împrumut, ci de acordare a unui împrumut care este folosit de către beneficiar, şi apoi rambursat. Banca Naţională trebuie să se asigure că o parte cât mai mare dintre cei care doresc să ia un credit îl pot rambursa. O să vedeţi în regulament că băncile îi anunţă pe consumatori care sunt scenariile de risc: cât ar putea să crească ratele în condiţiile în care s-ar materializa într-un anume cuantum riscul valutar sau riscul de dobândă sau cât ar creşte gradul de îndatorare dacă s-ar materializa un risc referitor la veniturile persoanei.
Sigur că este foarte neplăcut din punct de vedere individual să nu ai o casă, ca să luăm un exemplu. Consecinţele sunt însă mult mai grave dacă ai luat un credit pentru a cumpăra o casă, ai plătit o parte din el, iar apoi pierzi şi casa, şi o parte din bani, ca urmare a incapacităţii de a plăti ratele.

Capital: Aţi dat ca exemplu Austria, care are ca monedă naţională euro, o monedă cu un bazin extrem de adânc de unde îşi poate asigura resursele pe termen lung, ceea ce nu se poate spune despre România, unde piaţa leului este aproape inexistentă pentru maturităţi mai mari, aşa cum presupune creditul ipotecar.
B.O.: Bineînţeles, moneda euro nu se poate compara din punctul de vedere al profunzimii pieţelor cu leul. Dar hai să lămurim ceva. Băncile de asta câştigă bani şi de asta există pe lume, ca să asigure intermediere financiară, adică transformarea plasamentelor pe termen scurt în credite pe termen lung. Ăsta e rolul băncilor, din asta fac bani. Nu e rolul Băncii Naţionale. Dacă Banca Naţională ar asigura această intermediere, atunci şi profitul ar trebui să revină băncii centrale. Revenind la chestiunea protejării clientului băncii, trebuie să mai spun ceva. Deja povara unui credit ipotecar raportată la veniturile medii din România este destul de mare. Datele pe anul trecut ne arată că aceia care au luat credite ipotecare în România îşi cheltuie pentru serviciul creditului respectiv, deci pentru plata ratei, aproape 50% din veniturile disponibile, asta şi din cauza materializării riscului valutar, în anumite situaţii.

Capital: Care ar fi nivelul rezonabil al îndatorării prin credit, în opinia BNR?
B.O.: Dacă o să considerăm că trebuie să ne implicăm în asta, o să stabilim. (…) Acum, în general, o abordare pe care am văzut-o în multe locuri e ca ratele cumulate pe care le plătești să reprezinte aproximativ o treime din venit. Sigur că aici există anumite elasticităţi date de tipurile de credit, de maturităţile lor şi de monedă.

Capital: Băncile locale au cea mai parte a resurselor în euro, asigurate de la băncile-mamă. În plus, clienţii preferă să împrumute euro prin prisma diferenţialului important de dobândă faţă de lei.
B.O.: Lucrurile ţin de mai multe elemente, printre care şi de inflaţie, care a cunoscut acea cocoaşă pe fondul majorării TVA-ului în cursul anului trecut. Inflaţia a început să revină la niveluri mai rezonabile, şi noi sperăm ca măsurile administrative, care au produs genul ăsta de consecinţe în ultimii ani, de majorare a inflaţiei, să se finalizeze la un moment dat, ceea ce va avea efect şi asupra dobânzilor pe piaţă, fireşte. Mai aşteptăm efectul majorării tarifelor la încălzirea centralizată.

Capital: Dacă BNR urmăreşte să descurajeze creditarea în euro, are în plan să o stimuleze pe cea în lei?
B.O.: Păi asta este o stimulare a creditării în lei. Echilibrarea creditării către finanţare în lei e o stimulare a creditării în lei. Pentru că în acest moment creditarea în lei devine mai atrăgătoare decât cea în valută. Cele mai multe dintre valorile noastre arată că principala direcţie a activităţii băncilor în perioada următoare va fi pe segmentul corporate, pentru că în foarte mare măsură segmentul clienţilor persoane fizice este îndatorat. În România există aproape 500.000 de persoane care au în momentul acesta de rambursat cel puţin trei credite. Statistica arată că sunt cam două de la bancă şi unul de la IFN. Persoanele acestea sunt extrem de îndatorate. Există apoi aceste persoane de care vorbeam mai devreme, care au luat deja un credit ipotecar şi care iarăşi sunt destul de adânc angajate în plata ratelor la creditul respectiv. Vor exista în continuare clienţi potenţiali, dar ponderea mare a finanţărilor, probabil, va fi mai curând către zona corporate.

Capital: Cum stimulăm creditarea în lei? Doar prin faptul că o inhibăm pe cea în valută?
B.O.: Banca Naţională nu foloseşte politici de intervenţie directă în relaţiile economice. Acestea ţin de Guvern. Guvernul poate stabili politici. Prima Casă e un mecanism posibil de stimulare.

Capital: Deci nu ştim sigur dacă vom avea măsuri de stimulare pentru lei…
B.O.: Dacă vă referiţi la măsuri de politică monetară, ca de fiecare dată, nu le vom anunţa înainte.

Capital: Unii spun că regulamentul BNR nu ar schimba foarte multe faţă de ceea ce avem în prezent. Dar sunt acele trei scenarii de simulare a riscurilor care reduc consistent accesul la credite.
B.O.: Din păcate, toate simulările sunt aduse din trecut, din experienţele ultimilor ani, şi nu din viitor. Dacă vedeţi scenariile de risc pe care le cerem băncilor să le simuleze, sunt exact scenariile care s-au produs în ultimii ani. BNR ia acum măsuri mai radicale decât a făcut-o în 2007, când a avertizat. Acum nu mai avertizează. Acum acţionează mult mai direct, într-un trend global de rereglementare.

Capital: Totuşi, BNR cere simularea deprecierii cu 35% a leului în raport cu euro. Faţă de prezent, ar însemna că BNR admite că euro ar putea ajunge la 5,8 lei. Cum se potriveşte această potenţială depreciere cu stabilitatea cursului de schimb pe care trebuie să o înregistrăm pentru a adera la zona euro, aşa cum ne-am propus?
B.O.: BNR nu prea admite cursuri, pentru că acestea sunt stabilite în foarte mare măsură de piaţă. Aveţi perfectă dreptate atunci când vorbiţi despre o depreciere a leului. Lucrurile nu stau însă numai aşa. Suntem într-o situaţie de tumult şi, cel puţin până când se va ajunge iarăşi la o stabilitate a pieţelor valutare, noi apreciem că e bine să fim prudenţi. Nu ne aşteptăm să fie evoluţii remarcabile, dramatice ale cursului leului, dar e bine pentru consumator să fie prudent.

Capital: Băncile şi clienţii au manifestat prudenţă odată cu criza. De ce să inhibăm atunci ceva care abia mai mişcă?
B.O.: Dacă băncile au învăţat, atunci înseamnă că nu mai inhibăm nimic. Dar, repet, inhibare nu înseamnă să descurajezi un credit ce nu poate fi rambursat. Dacă am descuraja credite care pot fi rambursate, ar însemna o inhibare. Este o măsură contraciclică ce poate fi luată în anumite momente de creştere economică. Într-un  asemenea moment, dacă încerci să împiedici oamenii să ia credite ce nu le  pot rambursa, nu înseamnă că îi inhibi, înseamnă că îi protejezi.

Capital: Vedeţi modificări semnificative vizând aceste condiţii puse în dezbatere de BNR?
B.O.: Pe termen scurt, probabil că nu. Pe termen lung, dacă se păstrează această tendinţă la nivelul european, este posibil să apară modificări în sensul îngreunării condiţiilor de creditare, ba chiar e posibil să apară o reglementare europeană care să interzică creditarea în altă monedă decât moneda naţională. Se discută extrem de serios această reglementare.

Capital: Chiar şi pentru creditele ipotecare?
B.O.: Nu pot să speculez eu ce vor gândi Comisia Europeană şi Parlamentul European. Există mai multe scenarii. Unul dintre scenarii se referă doar la creditele de consum. Rămâne de văzut.

Capital: Care e din punctul de vedere al BNR cea mai bună soluţie pentru Grecia în momentul actual?
B.O.: Cred că nu BNR e cea care ar trebui să aibă un punct de vedere în această chestiune, ci guvernul grec, banca centrală a Greciei, Comisia Europeană, creditorii, dar urmărim cu atenţie şi interes ce se întâmplă acolo. Şi Grecia, ca şi România, are un acord cu creditorii internaţionali şi, probabil, cea mai bună soluţie este punerea în aplicare a acestui acord de vreme ce a fost acceptat de ambele părţi ca o soluţie.

Capital: Cât de expusă este România la o criză accentuată în Grecia, un default, o părăsire a zonei euro?
B.O.: Direct nu aş spune că este expusă, deţinerile de titluri greceşti sunt neglijabile. Indirect există mai multe canale. Există, în primul rând, canalul acesta al sentimentului pieţelor, care sunt extrem de sensibile. În ceea ce priveşte băncile, există situaţia finanţării unor bănci din România de către băncile-mamă din Grecia, situaţie pe care o urmărim permanent. În acest moment, nu există probleme, liniile de finanţare sunt menţinute peste 90% de către toate băncile. Urmărim situaţia şi nu pleacă bani de la băncile greceşti pentru băncile-mamă. Este o legendă. Ţine mai mult de speculaţie. Există şi o relaţie economică destul de puternică între cele două ţări şi desigur că dificultăţi economice în Grecia pot avea consecinţe asupra acesteia. Efectele directe se vor simţi probabil în mult mai mare măsură în alte ţări, dar a crede că nu vor exista efecte indirecte asupra României, mai ales că suntem în zonă, este naivitate.

Capital: Are BNR un plan de rezervă în eventualitatea falimentului unor bănci greceşti? Să preia băncile din România?
B.O.: Există planuri de rezervă pentru situaţii de urgenţă, pentru diverse ipoteze care nu vizează evident naţionalitatea unei bănci, ci situaţia economică a unora dintre băncile din România. Putem interveni în diverse moduri, am preluat diverse mecanisme de intervenţie care au fost practicate în sisteme bancare lovite mai devreme de criză şi le vom folosi dacă va fi cazul. Sperăm să nu fie. În acest moment nu este cazul. Sistemul e solid şi din punctul de vedere al solvabilităţii şi al lichidităţii._