Peste o săptămână, de Ziua Naţională, americanii de la Bechtel trebuie să ne predea primii 42 de kilometri din Autostrada Transilvania. De când Guvernul României a bătut palma cu firma americană să ne facă 415 kilometri de autostradă, au trecut 6 ani şi s-a cheltuit un miliard de euro. Cu 10 zile înainte de momentul festiv al tăierii panglicii, capital.ro a făcut turul celei mai noi şi, probabil, mai aşteptate şosele din România zilelor noastre.Weekend-ul trecut, reporterul
Peste o săptămână, de Ziua Naţională, americanii de la Bechtel trebuie să ne predea primii 42 de kilometri din Autostrada Transilvania. De când Guvernul României a bătut palma cu firma americană să ne facă 415 kilometri de autostradă, au trecut 6 ani şi s-a cheltuit un miliard de euro. Cu 10 zile înainte de momentul festiv al tăierii panglicii, capital.ro a făcut turul celei mai noi şi, probabil, mai aşteptate şosele din România zilelor noastre.
Weekend-ul trecut, reporterul capital.ro a luat „la pas” autostrada, pe tronsonul dintre Turda şi Gilău. Muncitorii trăgeau cu spor, pentru a termina la timp lucrarea şi, din ce se vedea pe teren, par că fie destule şanse ca americanii să predea, peste o săptămână, o autostradă „la cheie”.
Se munceşte timp de 21 de ore pe zi
Mai existau porţiuni de drum ce trebuiau să fie asfaltate, zone fără parapeţi şi benzi de circulaţie fără marcaje vopsite sau indicatoare. De asemenea, nu erau finalizate unele porţiuni ale canalelor laterale de drenaj, dar mai ales zonele de acces şi cele de întoarcere pe autostradă. Cei 2.686 de angajaţi direcţi şi cei 1.641 de angajaţi prin subcontractori muncesc în două schimburi, de la ora 7:30 la 18:00 şi de la 18:00 la 4:30, cu o pauză de o oră pentru masă.
Fără spaţii de servicii, deocamdată
Totuşi, Bechtel va preda autostrada la 1 decembrie fără ca unele lucrări să fie gata atunci. Conform proiectului, de-a lungul şoselei va fi amplasat câte un spaţiu de servicii pe fiecare sens de mers. Acestea nu vor putea fi utilizate însă din momentul inaugurării. Compania americană doar va nivela aceste zone şi le va asfalta. Decizia cu privire la destinaţia finală a spaţiilor respective va fi luată ulterior de Compania Naţională de autostrăzi şi drumuri naţionale din România (CNADNR), beneficiarul lucrării.
Variantă de întoarcere, după 3 kilometri
Până la 1 decembrie trebuie să fie gata cele două puncte de acces pe autostradă, unul la Turda şi unul în dreptul comunei Gilău. La acestea se adaugă variantele de întoarcere situate pe fiecare sens la circa 3 kilometri de la intrarea pe autostradă. Variantele de întoarcere sunt special amplasate pentru persoanele cate intră din greşeală pe această secţiune, astfel încât să nu fie nevoite să parcurgă toţi cei 42 de kilometri dus-întors până când ar putea părăsi autostrada.
Pe de altă parte, mai sunt de asfaltat circa 600 de metri pe un sens de mers al unui viaduct, dar mai trebuie şi să fie amplasaţi kilometri buni de parapeţi şi tot atâtea marcaje vopsite. În privinţa indicatoarelor, treaba e mai simplă, o parte însemnată a acestora fiind deja poziţionate în teren.
„Base camp”
Centrul nervos al operaţiunilor de construcţie pe secţiuniea 2B se află în dreptul comunei Vălişoara. Din centrul municipiului Cluj Napoca şi până aici se ajunge în circa 30 de minute cu maşina, pe drumul judeţean 107, situat în prezent în partea de est a autostrăzii. Tabăra de bază, sau „base camp”, cum îi spun americanii de la Bechtel reprezintă noţiunea de „casă” pentru câteva sute de oameni , fie aceştia expaţi, fie români care au venit în podişul transilvan din zone îndepărtate ale ţării.
Tabăra e compusă din locuinţele angajaţilor, cantina, camera de relaxare şi un teren de sport. Toate acestea sunt înconjurate de construcţii industriale, unde, dacă nu se produc bitum, ciment sau alte materiale de construcţii sunt depozitate faimoasele grinzi în formă de „U” şi „T”.
„Tabăra de bază a fost ridicată pe un teren închiriat de la autorităţile din Vălişoara”, spune Szabo Istvan, angajatul americanilor care se ocupă de relaţiile cu localnicii şi media. „După ce se termină construcţia, totul ar trebui să fie ca înainte. Dar oamenii de aici au vazut că există deja electricitate industrială, canalizare şi alte facilităţi şi se gândesc serios să atragă un investitor pe acest teren. E şi normal, pentru că nu poti câştiga din creşterea vitelor cât primeşti prin taxe şi impozite de la o companie într-un parc industrial”, mai spune Szabo.
„Siguranţă înainte de toate”
Intrarea în aşezare e punctată de anunţul mare scris negru pe alb, ca să le intre tuturor în cap: „Safety first of all else!” („Siguranţa înainte de toate!”, n.r.). Regulile de siguranţă sunt impuse chiar şi în cazul parcării: toate maşinile trebuie să fie aşezate cu spatele, pentru ca atunci când cineva pleacă din parcare să aibă vizibilitate maximă. Vizita capital.ro a început din acest punct, dimineaţa, pe ceaţă, când muncitorii îşi începuseră demult treaba, la o temperaturi ce nu depăşea cu mult zero grade celsius.
60 km/h, viteza maximă
Orice vizită pe şantier începe abia după un scurt curs de protecţia muncii. Mai mult, nimeni nu pleacă pe şantier fără echipament de protecţie, începând cu banala cască şi vesta reflectorizantă ce trebuie purtate chiar şi în maşină, şi până la ochelarii speciali, hamuri şi alte dispozitive pe care oamenii sunt obligaţi să le poate în fiecare zi, mai ales după cele trei accidente mortale din ultima perioadă. Deşi ai practic autostrada la picioare, iar maşinile care circulă pe aici sunt foarte puţine momentan, legea e lege: centura de siguranţă trebuie pusă, iar viteza maximă e cuprinsă între 40 şi 60 de kilometri pe oră, în funcţie de gabarit.
La faza de finisaje
Secţiunea 2B se află în diverse etape de execuţie, majoritatea fiind retuşuri sau finisaje. Pentru fiecare dintre acestea există cel puţin câte o echipă care se ocupă de rezolvrea problemelor rămase.
Ceaţa acoperă muncitorii, dar prin gesturi se observă ce face fiecare. Unii lucrează la aşezarea stratului asfaltic de uzură, alţii la montarea parapeţilor, o echipă spală carosabilul pentru a fi numai bun de trasat marcaje pe el, în timp ce alţi muncitori fac ultimele ajustări la sistemul de scurgeri şi rigole.
Legaţi în hamuri, doi angajaţi înlătură balustradele provizorii folosite în cazul lucrului pe viaducte sau poduri, timp în care un coleg al lor ce se ocupă de amplasarea gardurilor laterale, alunecă uşor pe iarba acoperită de brumă. Cu mâinile goale, un tânăr mustăcios trage de cheia franceză pentru a potrivi un agregat al utilajului ce întinde asfaltul. Maşinăria începe să se mişte, iar în urma sa rămâne covorul negru bituminos.
Deja se desenează marcajele de delimitare a benzilor
Lucrările avanseată destul de repede, iar angajaţii Bechtel sunt optimişti că vor reuşi să împlinească promisiunea repetată a lui Boc şi a ministrului Transporturilor: darea în folosinţă de Ziua Naţională a celor 42 de kilometri de autostradă dintre Gilău şi Turda.
„Secţiunea va fi gata înainte de 1 decembrie, pentru că tot ce a mai rămas de facut sunt aceste lucrări superficiale. Şi noi ne mirăm de la o zi la alta când mai trecem pe autostradă şi vedem cum au avansat. Săptămâna asta am văzut primele semne de circulaţie şi sper să avem noroc să prindem pe traseu maşina care trasează liniile”, spune Szabo în timp ce maşina rulează pe autostradă. Într-adevăr, peste câţiva kilometri apare şi maşina care desenează marcajele pe asfalt. Dâra este albă, iar pentru a fi siguri că muncitorii nu greşesc, un domn cu aer de inginer măsoară frecvent dimensiunile liniei ce va separa în viitor banda de urgenţă de prima bandă a autostrăzii.
Au trecut 5 ani şi jumătate
Lucrările la Autostrada Transilvania au început în 16 iunie 2004, cu secţiunea 2B (Turda – Gilău) şi secţiunea 3C (Suplacu de Barcău – Borş). Totuşi, până acum, din cei 415 kilometri ai autostrăzii, timp de 5 ani şi jumătate, nu a fost dat spre folosinţă niciun kilometru, deşi statul român a plătit deja circa un miliard de euro către Bechtel, din suma totală contractuală, în valoare de 2,2, miliarde de euro. Aceasta este doar valoarea estimativă din contract, calculată pe baza preţurilor unitare estimate la acea vreme, pentru că preţul total al lucrării ar putea ajunge la înfiorătoarea sumă de 10 miliarde de euro.
DETALII:
O analiză a ceea ce a făcut Bechtel până acum şi a ce urmează să facă în următorii ani citiţi aici, într-un material realizat de revista „Capital”.