Niciuna dintre societăţile de asigurări din România nu a avut până acum probleme serioase. Potrivit Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, toate au parametri financiari care se încadrează în intervalele stabilite prin lege şi sunt verificate periodic. Ca şi în cazul băncilor însă, unele companii au ales să fie mai prudente decât altele, iar acest lucru se poate vedea din nivelul reasigurării şi cel al rezervelor tehnice. Să realizezi un top al celor mai sigure companii de asigurări din România este practic imposibil sau ar face obiectul unei cărţi, după cum arată şi cei de la CSA. Capital vă prezintă însă, în premieră, cifrele realizate de asigurători în 2011, inclusiv nivelul rezervelor şi al reasigurării, dar şi ponderea primelor reasigurate în totalul vânzărilor.

Companiile „se  analizează“ singure

Până la trecerea către noul sistem european de prudenţialitate, nu există reglementări unitare privind nivelul reasigurării pentru companii. Rezervele tehnice sunt verificate periodic, însă sunt constituite în urma unei analize proprii a fiecărei companii în parte. De aceea valoarea rezervelor şi a reasigurării variază semnificativ de la companie la companie.  După trecerea la reglementările europene, situaţia se va schimba, iar cel puţin în ceea ce priveşte asigurările de calamităţi, CSA a elaborat deja şi a lansat spre dezbatere un set de norme care  se vor aplica în acelaşi mod tuturor companiilor.
Oricum, având în vedere impactul mai mare al unei potenţiale daune majore, poliţele de riscuri de catastrofă sunt tratate şi în prezent într-un mod special. Ele constituie singura clasă de asigurări unde reasigurarea este obligatorie prin lege.

„Conform prevederilor Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supraveghere a asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi normelor emise în aplicarea legii, societăţile de asigurare trebuie să prezinte, în vederea obţinerii autorizaţiei de funcţionare, un studiu de fezabilitate care să cuprindă, printre altele, şi elementele semnificative privind programul de reasigurare (schema programului de reasigurare al întregului portofoliu de poliţe, criterii cu privire la reasigurările facultative, separat pe risc şi pe eveniment, evaluarea actuarială a riscului şi a faptului că acesta a fost transferat conform programului avut în vedere). Lipsa unui asemenea program trebuie justificată prin prezentarea în studiul de fezabilitate a calculelor privind capacitatea de subscriere proprie“, arată specialiştii CSA.

Cu alte cuvinte, exact ca în cazul băncilor, supraveghetorul  stabileşte un interval în care cifrele companiilor trebuie să se mişte pentru a primi şi menţine autorizaţia de funcţionare, iar asigurători aleg, în funcţie de propria strategie, modalităţile prin care pot respecta indicii de prudenţialitate prin reasigurare sau  prin constituirea de rezerve mai mari.  În plus, ele sunt libere să aleagă şi poziţia unde vor fi în acest interval: mai aproape de minim sau mai aproape de maxim.

Ce spune supraveghetorul

La solicitatarea Capital, specialiştii Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor au arătat, pe scurt, cum ar trebui interpretaţi cei doi indicatori de prudenţialitate pe care îi utilizăm şi noi, adică nivelul primelor brute cedate în reasigurare şi valoarea totală netă a rezervelor tehnice. „Din perspectiva suprave­ghe­to­ru­lui, consider că valorile numerice ale celor doi indicatori precizaţi trebuie corelate cu aspecte calitative. În ceea ce priveşte reasigurarea, contează calitatea reasigurării (ratingul reasigurătorilor, reasigurătorul este din acelaşi grup etc.) şi dispersia reasigurării (există un singur reasigurător sau mai mulţi). În ceea ce priveşte rezervele tehnice, ne uităm dacă  asigurătorul are suficiente active să acopere rezervele tehnice. Dacă da, contează   structura şi calitatea acestora (sunt creanţe, depozite bancare, titluri de stat etc.) dar şi dispersia pe tip de active. Ratingul guvernelor care au emis titlurile de stat utilizate ca acoperire este, de exemplu, un element important“, spune un actuar al CSA.
Altfel spus, simpla analiză cantitativă a valorilor nu este suficientă dar, în orice caz, este necesară la evaluarea unei companii de asigurări.

Reguli noi în dezbatere

CSA  a lansat spre dezbatere un set de norme care reglementează condiţiile în care companiile din România vor putea emite poliţe de asigurare pentru catastrofe. În mare, asigurătorii vor fi obligaţi să constituie rezerve mai mari aferente poliţelor pe care le vând. De asemenea, companiile de asigurări vor apela într-o proporţie mai mare decât în prezent şi la formele de reasigurare.
Toate aceste măsuri vor determina o creştere a nivelului de siguranţă pentru client, dar vor avea şi efecte asupra preţului poliţelor. „În fapt, ne dorim ca omul care cumpără o asigurare să aibă certitudinea că va fi şi despăgubit în cazul în care se produce dauna. Până acum, fiecare companie de asigurare îşi calcula rezervele cum dorea. După aplicarea noilor norme, vor exista reguli clare pentru întreaga piaţă”, explică pentru Capital Nicolae Crişan, directorul Fondului de Garantare a Asiguraţilor şi omul care a conceput noile reglementări.
Unul dintre indicatorii cei mai importanţi care vor fi luaţi în calcul la evaluarea daunei maxime probabile pe care o va suporta un asigurător este factorul de ţară privind riscurile de inundaţii şi cutremure.

Mai simplu spus, cu cât acest factor este mai mare, cu atât dauna posibilă este mai mare, iar companiile vor trebui să constituie rezerve mai mari sau să îşi reasigure portofoliile. Din acest punct de vedere, România nu stă deloc bine. Potrivit datelor CSA, factorul de ţară pentru riscul de inundaţii este, în România, de 0,40%, adică cel mai mare din Europa şi de patru ori mai mare decât în Italia, Belgia sau Marea Britanie. CSA consideră poliţele emise de Poolul de Asigurare Împotriva Dezastrelor mai puţin riscante decât cele vândute de companii.
Cerinţele de capital pentru poliţele obligatorii sunt de cinci ori mai mici decât pentru cele facultative, având în vedere că PAID emite exclusiv astfel de poliţe. Actuala formă a normelor ar putea fi modficată după discuţiile ce vor avea loc inclusiv cu asigurătorii locali.

82% din piaţa locală de asigurări adună membrii Uniunii Naţionale a Societăţilor de Asigurare ale căror cifre le-am utilizat în articol

33% din totalul primelor brute subscrise este nivelul reasigurării pentru poliţe de risc de incendiu şi catastrofă