„Mi-am dorit dintotdeauna să devin medic. Am ales chirurgia generală la terminarea facultății de medicină, în ciuda sfaturilor primite de la cei din jur, care m-au avertizat că este o meserie dură pentru o femeie”, își începe povestea doctorița Oana Stănciulea, una dintre discipolele renumitului profesor doctor, Irinel Popescu, părintele transplantului hepatic în România.
„Am început rezidentiatul în Institutul Clinic Fundeni în anul 2001, într-o perioadă de plin avânt al chirurgiei laparoscopice, perioadă în care intervențiile chirurgicale s-au dezvoltat în paralel cu progresul tehnologic. Practic, introducerea fiecărui instrument nou a permis extinderea indicațiilor și dificulatii procedurilor laparoscopice. A fost o perioada frumoasă, în care se muncea mult și cu entuziasm, de multe ori până la ore înaintate. Am beneficiat de avantajele imense oferite de abordul laparoscopic și din postura de pacient, am văzut ce înseamnă o refacere rapidă: practic la câteva ore de la terminarea intervenției chirurgicale eu mă plimbam pe holurile spitalului. Această experiență m-a făcut să mă dedic aproape în totalitate chirurgiei minimal invazive”, continuă aceasta.
Oana Stănciulea are 43 de ani și astăzi este considerată unul dintre cei mai buni chirugi femei din România. Pacienții o descriu ca fiind extrem de minuțioasă și calculată în tot ceea ce face. „Nu tratează nimic superficial. Eu aveam o tumoră de 2 cm la colon, dar eram foarte speriat. Starea mea era una destul de proastă și îmi treceau prin cap cele mai negre scenarii posibile. Pentru mine, doamna doctor a făcut o minune. Eu credeam că ăsta îmi va fi sfârșitul. Parcă a avut mâini de înger pentru că mi-am revenit într-un timp record și am plecat acasă alt om. Au trecut câteva luni de atunci și mă simt bine. Am renăscut efectiv”, ne-a dezvăluit unul dintre foștii pacienți ai Oanei Stănciulea.
Fiecare intervenție, o premieră națională
Deși a avut ocazia, a ales să rămână în România și să lupte aici pentru progresul în medicină. Chirurgia robotică este VIITORUL, iar ea a contribuit și contribuie la dezvoltarea acestei ramuri.
„Nu m-am gândit să plec din țară. Am fost înconjurată permanent de oameni care m-au motivat și care m-au susținut, oameni care au decis să rămână în România și să schimbe ceva. Mă consider un om norocos, am fost în locul potrivit la timpul potrivit. După terminarea rezidentiatului, în anul 2008 în Institutul Clinic Fundeni a fost achiziționat un sistem robotic Da Vinci și am avut această imesa șansă de a-mi continuă pregătirea în chirurgia minimal invazivă. Practic, fiecare nouă intervenție chirurgicală robotică era o premieră națională. Am avut ocazia extraordinară de a face parte din echipa Profesorului Irinel Popescu căruia îi datorez foarte multe, începând cu posibilitatea de a-mi desfășura activitatea într-o clinică dotată cu cel mai modern instrumentar de chirurgie laparoscopică și robotică și continuând cu șansă de a urmă cursuri de pregătire în chirurgia laparoscopică și robotică în diverse țări că Italia, Franța, Coreea, SUA.
Dumnealui a fost printre primii care a înțeles importanța supraspecializarii într-un anumit domeniu, astfel, pe toți cei ce am lucrat cu dumnealui ne-a îndreptat spre un anumit domeniu: chirurgie minimal invazivă, chirurgie de transplant sau chirurgie pancreatică. Apariția chirurgiei robotice a permis extinderea indicațiilor chirurgiei minimal invazive , astfel cele mai dificile intervenții din chirurgia generală –cele efectuate pentru patologia hepatobiliopancreatică au putut fi efectuate prin abord minimal invaziv. După 10 ani de chirurgie robotică în Institulul nostru au fost efectuate peste o mie de intervenții chirurgicale robotice, din acestea peste 50 % proceduri cu viza oncologica (Cancere de rect, cancere ginecologice, cancere gastrice și de pancreas). Am participat personal la sute de astfel de intervenții. Experiență clinicii noastre în abordul robotic pentru cancerul de rect este una din cele mai mari din lume și am avut privilegiul de a susține numeroase comunicări științifice pe această tema în țară și străinătate”, ne-a mărturisit deja celebrul chirug, care este complet dedicată proiectelor ei.
Doctorița Oana Stănciulea are deja 17 ani de experiență în Institutull Clinic Fundeni, spitalul unde vine de cele mai multe ori cele mai grave cazuri din țară. Ea a participat, pe lângă cele câteva sute de intervenții robotice și la sute de intervenții de chirurgie laparoscopică avansată cum ar fi: rezecții colo-rectale, abord sincron pentru cancere colorectale cu metastaze hepatice, proctocolectomii restaurative , splenopancreatectomii, abordul patologiei benigne a joncțiunii esogastrice, splenectomii totale și parțiale, suprarenalectomii, intervenții pentru cancer de col uterin, rezecții hepatice sau esofegactomii.
Cea mai complexă intervenție chirurgicală dupa transplantul hepatic
Oana Stănciulea își amintește de cea mai dificilă intervenție chirurgicală, la care a participat și o face cu zâmbetul pe buze, pentru că rezultatul a fost unul spectaculos. Un om a fost întors din drumul spre moarte practic.
„Cea mai dificilă intervenție chirurgicală la care am participat a avut loc în toamna anului 2012 ,când pentru o tumoră de cap de pancreas a fost efectuată, bine înțeles în premieră națională, o duodenopancreatectomie cefalică prin abord robotic-cea mai complexă intervenție din chirurgia generală după transplantul hepatic. Evoluția pacientului a fost spectaculoasă și lipsită de complicații, lucru demn de precizat pentru acest tip de procedura asociată de obicei cu o morbiditate importantă”, povestește cu mândrie chirurgul, care este și extrem de premiată la nivel internațional.
Performanțele sale medicale nu au rămas fără ecouri. Ea a primit numeroase distincții de-a lungul anilor.
„În ultimii ani am avut onoarea și bucuria să primesc premii internaționale importante: în 2015 am primit Travel Grant din partea Societății Japoneze de Chirugie pentru lucrarea având că subiect abordul robotic în cancerul de rect, în 2016 am primit la Seoul, în Coreea premiul pentru realizări academice deosebite în cardul celui de al 26 lea Congres Mondial al Asociației Internaționale a Chirurgilor , Oncologilor și Gastroenterologilor pentru o lucrare având că subiect abordul robotic pentru hernia hiatala recidivata.
Premiul la care țin cel mai mult este cel primit anul trecut, din partea Societății Coreene de Chirurgie Laparoscopică, când am fost onorată cu premiul pentru cea mai bună prezentare video de către Profesorul Ho-Seong Han cel mai experimentat chirurg pe plan mondial în Chirurgia hepatobiliopancreatica laparoscopică. Sub îndrumarea profesorului am efectuat un stagiu de 2 luni în chirurgia hepatobiliopancreatica în cadrul Spitalul Bundang –Universitatea Națională din Seul, Coreea.
Aceste premii sunt cu atât mai importante cu cât în țările asiatice rată de adopție a chirurgiei minimal invazive, în special în cancerele digestive, este foarte mare. Să va dau un exemplu, în Japonia aproximativ 50-60% din cancerele digestive sunt rezolvate prin abord minimal invaziv, acest procent urcând până la 90 % în centrele specializate. La noi în țară rată de adopție a laparoscopiei în cancerul colorectal este sub 5%. Deci este loc de mai mult și de mai bine”, ne explică Oana Stănciulea ușor dezamăgită, dar cu speranța că lucrurile se vor îndrepta și la noi.
Este fericită cu alegerea făcută. Nu-și poate imagina viața în afara sălii de operație, dar în același timp devine tristă atunci când se vede neputincioasă în fața bolii, când nu mai poate face minuni, așa cum și-a obișnuit pacienții.
„Sunt multe lucruri dificile în această meserie, dar cele mai dificile momente sunt cele în care pierzi lupta cu boala. Atunci când te uiți la un pacient și știi că nu mai poți să faci nimic pentru el”, încheie Oana Stănciulea, unul dintre puținii chirurgi din România, specializați în tehnica robotică.