Potrivit legii, producătorii de energie din surse precum cărbune, păcură sau gaze trebuie să achiziţioneze certificate de emisii de dioxid de carbon de pe bursele externe, principiul de alocare fiind diferit. Certificatele de emisii de gaze de efect de seră (certificate de carbon sau certificate de CO2) sunt drepturi tranzacţionabile, reprezentând o tonă de dioxid de carbon ne-emisă (şi nu trebuie confundate cu certificatele verzi).

Costul certificatelor reprezintă 33-35% din cifra de afaceri a Complexului Energetic Oltenia şi riscă „să îngroape” definitiv compania de stat.

„Compania se afă de mai mulţi ani pe pierdere şi îi e foarte greu să îşi revină, mai ales din cauza majorării prețului certificatelor de CO2. Inclusiv anul trecut a înheiat pe pierderi”, au declarat surse oficiale pentru Capital, care subliniază că plăţile pentru aceste certificate se fac „virtual”.

Potrivit datelor companiei, la nivelul CE Oltenia, suma cheltuită cu achiziţia certificatelor de CO2, de la data înfiinţării companiei, în iulie 2012 şi până în decembrie 2017, este de circa 1,9 miliarde lei, iar, ca urmare a evolutiei pietei EU ETS din cursul anului anterior, valoarea totală a certificatelor aferente anului 2018 ajunge la suma de circa 1,2 miliarde lei.

CE Oltenia are peste 13.500 de angajaţi.

Complexul Energetic Oltenia a fost înfiinţat în 2011 prin fuziunea Complexurilor Energetice Rovinari, Turceni şi Craiova cu Societatea Naţională a Lignitului Oltenia. Ministerul Energiei deţine 77,15% din acţiunile companiei, în timp ce Fondul Proprietatea controlează 21,55% din acţiuni. Restul acţiunilor aparţin Electrocentrale Grup (0,84%) şi Societăţii pentru Închiderea – Conservarea Minelor.

De altfel, 2018 a fost anul record pentru piaţa certificatelor de carbon (EU ETS), conform informaţiilor despre ultimele modificări ale preţurilor pe pieţele globale de carbon, actualizate de către Argus Emissions Markets.

2018, anul de referinţă al pieţei EUA, s-a încheiat la preţul de 25,10 euro / t CO2, valoare mai mult decât triplă faţă de cea de la începutul anului, punctul culminant fiind atins în septembrie, la valoarea de 25,18 euro / t CO2, acesta fiind cel mai mare preţ de închidere, din august 2008 până în prezent.

 

Tranzacţionarea acestor certificate se realizează ca urmare a existenţei unui surplus sau deficit de emisii de gaze cu efect de seră, comparativ cu plafonul stabilit la nivel european. Instalaţiile care au un surplus de certificate EUA – întrucât au emis mai puţin într-un an de zile faţă de cota de emisii alocată – au dreptul să-și vândă acest surplus, obţinând astfel un beneficiu. Dacă instalaţiile ce prezintă un deficit de certificate EUA determinat de o producţie mai mare și, implicit, emisii mai multe faţă de cele alocate anual, trebuie să cumpere certificate EUA pentru a-și realiza conformarea (la sfârşitul lunii aprilie a fiecărui an).

Tot la fel, liniile aeriene se încadrează în acelaşi tipar de vaânzare-cumpărare de certificate.

De exemplu, în februarie 2018, preţul unui astfel de certificat atingea valoarea de 10 euro/ t CO2 pentru prima dată în ultimii şase ani.

În aprilie, veniturile lunare din licitaţiile EUA depășesc, pentru prima dată, valoarea de 1 miliard de euro, iar în septembrie, preţul unui certificat atinge cea mai mare valoare din ultimii 10 ani. Volumele tranzacţionate zilnic depăşeau toana trecută 50 de milioane de EUA, pentru prima dată dupa 2014.

În decembrie 2018, preţurile EUA afişate aduc cel mai mare câştig lunar de după 2007, asigurând contracte de referinţă cu cel mai ridicat preţ din ultimii 10 ani, arată datele CE Oltenia.

De asemenea, conform informaţiilor Argus Emissions Markets, începând din anul 2010 până în prezent, în Europa au fost închise capacităţi de producere a energiei electrice pe bază de cărbune, care însumează aproximativ 33.300 MW.

Potrivit HG nr.780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră „operatorul fiecărei instalații are obligația de a restitui, până cel târziu la data de 30 aprilie a fiecărui an, un număr de certificate de emisii de gaze cu efect de seră egal cu cantitatea totală de emisii de gaze cu efect de seră provenite de la instalația respectivă în anul calendaristic anterior”.