Însă cum a ajuns Ion Gheorghe Maurer să primească în fiecare lună cantități imense din cel mai scump caviar de pe planetă?

„Taică-miu a fost foarte bun prieten cu Amir-Abbas Hoveyda (n.r. Prim-ministrul Iranului 1965-1977) și, implicit, avea o relație foarte bună și cu Shahanshah-ul Pahlavi Aryamehr. A fost de mai multe ori în Iran, a fost o vizita neoficială a primului-ministru în România, atunci s-au pus bazele combinatului Petromidia pe malul mării pentru prelucrarea țițeiului iranian.”, a amintit fiul fostului prim-ministru comunist

Intermediarul unei afaceri istorice de miliarde de dolari

„Având relații foarte bune cu Germania, taică-miu, în special cu Berthold Beitz, care a fost președintele firmei Krupp după al doilea război mondial(…), taică-miu era încă prim-ministru, la un moment dat, firma Krupp intrase într-o situație de cash flow, intrase într-o aproape insolvență, statul german nu mai putea să asigure o finanțare suficientă, drept urmare la o vizită a lui Berthold Beitz în România i-au spus că se caută un cumpărător pentru 25% din acțiunile firmei Krupp. (…) La care taică-miu a spus că vorbește cu Iranul care era interesant. Taică-miu a fost mediatorul contractului de vânzare-cumpărare.”, povestește Jean Maurer.

În urma acestei tranzacții, mai-marii Iranului au vrut să-i mulțumească într-un chip total deosebit lui Ion Gheorghe Maurer.

„Prim-ministrul Iranului îi trimitea lui taică-miu în fiecare lună 2-3 kilograme de caviar iranian, care e și cel mai scump și cel mai bun. Mâncam o lingură, două, dar erau 6 cutii! Drept urmare, toți aghiotanții, toți șoferii mâncau caviar. Deci s-a mâncat caviar în casa lui Maurer de le-a ieșit herpes la gură. (…)  Maică-mea mă alerga într-adevăr cu lingura de caviar.”, își amintește Jean Maurer.

Mediatorul conflictului ruso-chinez

„Taică-miu a fost acceptat și de către chinezi și de către ruși ca mediator în conflictul din Manciuria, în conflictele ruso-chineze. (…) Rezultatele medierii între Rusia și China pe care le-a dus taică-miu, nu pot să spun că le-a condus, dar se ducea la ruși, după care se ducea la chinezi, după care se ducea la ruși, transmitea doleanțele unei părți și încerca să le pună de acord cu doleanțele celeilalte părți. Până la urmă relațiile s-au detensionat, nu de tot, dar taică-miu a fost apreciat și de chinezi și de ruși în egală măsură.”, a mai povestit fiul lui Ion Gheorghe Maurer.