În cadrul unui noi podcast al Iosefinei Pascal, difuzat pe canalul de YouTube HAI România, cunoscuta jurnalistă a avut-o drept invitat pe avocatul Maria Mitu. Un subiect abordat de către cele două a fost cel legat de situația copiilor instituționalizați, cât și despre abuzurile din orfelinate și despăgubirea victimelor.

Întrebată dacă abuzurile mai există și la ora actuală în aceste instituții, Maria Mitu a răspuns că din păcate da.

„Din păcate da! Există! Probabil că nu la fel de multe ca înainte, dar există și apar articole de presă în legătură cu abuzurile atât sexuale cât și fizice în instituții. Noi, eu, am aflat de lucrurile astea într-un context de împrejurări prin care mi-au venit oameni care acum sunt adulți și care au fost în aceste orfelinate ale groazei. Mulți dintre ei pot fi ajutați să iasă dintr-o situație fără ieșire, având în vedere că n-au resurse financiare”, spune ea.

Invitata din cadrul podcastului a mai spus că statul român nu și-a asumat suferința celor din orfelinate.

„Statul român nu și-a asumat această suferință. Ar trebuie să se înceapă prin a se recunoaște ce s-a întâmplat, nu vorbim despre a arăta cu degetul, ci vorbim despre un sistem care a eșuat începând cu un decret abuziv din 66 când s-au interzis avorturile. De atunci s-a creat un sistem pentru a se ascunde această tară a societății. S-au creat aceste orfelinate în care copii au fost tratați ca fiind nedoriți și de către personalul care trebuiau să-i protejeze. Erau văzuți ca niște rebuturi ale societății. Au trăit timp de 18 ani în abuzuri. Iar la 18 ani au fost trimiși pe străzi, fără a-i introduce în sistem. Au fost aruncați pe străzi să se descurce fără educație prea multă”, a mai declarat Maria Mitu.

Statul român nu a supravegheat

Iosefina Pascal a întrebat-o pe Maria Mitu dacă statul român i-a protejat pe cetățenii străini care au abuzat copiii, însă aceasta spune că nu crede că i-a protejat, ci mai mult s-a bucurat că a scăpat de acești copii.

„Cred că a fost o ignoranță a sistemului. Nu cred că-i proteja, copii aceștia nereprezentând o miză pentru statul român, s-au bucurat că au scăpat de ei. Acum vorbim după anii 90 moment la care au venit mulți străini să ajute dar au fost și uscături, iar statul român nu a mai supravegheat, au fost fericiți că au scăpat de niște copii, iar acolo se desfășurau niște abuzuri de față cu personalul care nu-și permitea să vorbească și totul mergea mai departe”, spune cunoscutul avocat.

Maria Mitu a mai spus „Sunt foarte multe state care au recunoscut că au avut o vină printre care Australia, Marea Britanie și Irlanda. MB a avut o schemă pe care a implementat-o în 1920 și au adoptat-o recent. În care au făcut un portal, este foarte simplu să accesezi in MB aceste scheme, s-a făcut un portal în care cei care vor să depună o cerere, o pot face personal în funcție de traumele pe care le-au suferit și pe care trebuie să le demonstreze cu acte doveditoare și primesc o compensație de maxim 150.000 de lire. Schema a funcționat, s-a închis recent, dar se va deschide o alta. Inclusiv Biserica Anglicană deschide o schemă de redresare pentru cei care au fost abuzați în cadrul Bisericilor”.

Biserica, un factor important

Întrebată dacă biserica ar trebui să se implice mai mult în asistența socială din România, Maria Mitu a spus „Personal nu am cunoscut abuzuri făcute de preoți în Romania, dar cred că religia ortodoxă nu permite abuzurile, cred că au devenit mai degrabă de la copii mai mari din orfelinate și nu de la personal. Cred că noi ca popor nu suntem înclinați să ne abuzăm copii și cred că nici Biserica ortodoxă are atâtea cazuri precum Biserica Catolică. Dar, da, Biserica este un factor important, poate accesa foarte mulți voluntari și ar putea să ajute în orfelinate cu reabilitare lor în societate, în muncă, copii din orfelinate pot deveni niște oameni acceptați de societate”.

N-aș putea să-ți spun un umăr exact, sunt câteva zeci de mii pe schema din UK. A existat o perioada în care poți să accesezi, dar ce s-a întâmplat acolo este transparența a fost imposibil să nu aflii de existența schemei de redresare, și asta cred că ar trebui să se întâmple și aici. Această informație trebuie să ajungă la copii, adulții de acum să o poată accesa”, mai spune aceasta.

Întrebată dacă susținerea unui astfel de proiect ar ajuta și la îmbunătățirea imaginii României, ea a spus

Eu cred că este esențial să înceapă construirea prin asumarea problemelor vechi, ca și imagine externă, toată lumea vorbește în Europa de aceste abuzuri. Sunt studii! UNICEF a făcut o grămadă de studii, ultimul a fost făcut în 2022.

Europa este cu ochii pe noi pentru că s-a mediatizat această problemă, și atunci pentru a reuși să devenim parteneri egali ar trebuie să ne asumăm și să prevenim de acum încolo”.

Ea a continuat prin a spune „Cred că trebuie să începem de la educație, oamenii care lucrează in aceste centre ar trebui înșiși educați ce înseamnă trauma abandonului. Cred că și vârstnicii au o traumă, de a nu mai fi în casa lor și ar trebui ca acest personal să fie educați să știe care este vulnerabilitatea acestor oameni și cum să-i trateze, ce cuvinte să folosești ca acești oameni să nu se simtă ca fiind rebuturile societății”.

Ea a mai spus că minorii de la orfelinate sunt tratate precum rebuturi, motiv pentru care cei care ar trebui să aibă grijă de ei îi abuză, considerând că nu sunt altceva decât ratați.

„Peste noapte nu! Va dura ani de zile, generații pentru a schimba mentalitatea, dar dacă nu începem nici nu vom ajunge acolo”, arată ea.

Problema este în sistem

„Pentru ce a fost nu cred că ar trebui să arătăm cu degetul, oamenii care au abuzat poate că n-au știut. În schimb, pe noi în facultatea de Drept ne-a învățat că există o faptă ciclică. În momentul în care este o faptă și se repetă sancțiunile cresc. Noi suntem într-un moment în care trebuie să creștem sancțiunile, dar trebuie să avem și un control. În acest moment dacă vrem să stopăm abuzurile fie că vorbim de copii de vârstnici, ar trebui să începem printr-o sancționare.

Oamenii care au ajuns să fie sancționați că nu și-au făcut treaba, la un moment dat au fost sancționați că și-au făcut-o, este o problemă de sistem.

Mi-aș dori să-i educăm pe cei care lucrează acolo să fie trăinuiți, acești oameni sunt expuși la rândul lor la niște oameni vulnerabili, au nevoie de mecanisme de protecție.

Nu cred că oamenii sunt neapărat de condamnat, poate că nu au știut, eu aș vrea să le acordăm o prezumție că ei sunt oameni buni, dar sistemul nu i-a învățat cum să se comporte”, spune ea.

Maria Mitu a mai spus „Am propus două opțiuni, una este exact ca cea din UK plafoane în funcție de traumele suferință iar a doua sub forma unei pensii prin care oamenii să fie remunerați lunar pentru abuzurile suferite. Va trebui ca la nivel de guvern să existe studii să înțeleagă, ei au mai multe studii pentru a implementa cea mai bună variantă.

Am avut șansa să discut cu niște oameni care deja știau această situație. Pasul următor ar fi reintegrarea și asta face parte din schema de redresare ca statul să faciliteze accesul la educație, chiar dacă nu mai au vârsta, să acceseze școli, să le faciliteze terapii, și multe alte facilități cum ar fi bilete de tren cum a fost cu deținuții politici.

Pentru integrare ar trebui să se facă cursuri să vedem la ce sunt buni. Ar putea exista niște cursuri și acești oameni să se reintegreze și să lucreze pentru societate. Majoritatea aveau această trauma că nu au educație”.

Întregul podcast poate fi vizualizat aici.