Așadar, fostul ministru a prezentat la „România lui Cristache” mai multe ipoteze cu privire la pașii pe care Rusia urmează să îi ia în război.
Pașii pe care Rusia urmează să îi ia în război
„Rușii au intrat într-o înconjurare a Ucrainei și această acțiune militara intrusivă și brutală în Ucraina, plecând de la niște informații de la FSB, potrivit cărora ce se va întâmpla în 2014 se va întâmpla și în 2022. Astfel, în Kiev se va produce o basculare a puterii politice și va veni o conducere marionetă, informațiile au fost, evident, false.
În vehiculele de luptă rusești, cu care armata a plecat pe teritoriul ucrainean, se aflau uniforme de paradă, astfel ei plănuiau să câștige în 2-3 zile. În al doilea rând, sperau să nu existe coeziune și autoritate sub leadership american și în al treilea rând nu își închipuiau că își vor mării cu 12000 de km distanța până la NATO.
Calculele s-au repliat, s-au așezat într-o zonă pe care o stăpâneau încă din 2014 și au obligat ucrainenii sa iasă din tranșee. Ei au intrat într-o logică defensivă diferită, care au făcut o armată a propriului popor, și este foarte greu să vii cu armata regulară și să îi dobori.
În acest moment, ucrainenii trebuie să iasă cu armata regulară la luptă, din punct de vedere al Federației Ruse, ce se pare că există ca și discuție, oricât ar părea de straniu este o tema care excede dramei din Ucraina, și anume o nouă arhitectură a Ucrainei.
Din acest punct de vedere, rușii vor continua pe același mesaj ca până acum, astfel vor să determine NATO să treacă peste mandatele de arestare ale lui Putin, și de a reîmpărți lumea din punct de vedere al securității, pe principiul NATO nu are altă alternativă decât să stea cu Federația Rusa la masă.
O reîmpărțire ar urma să ne afectează din punct de vedere al garanțiilor de securitate, Federația Rusă, înainte de invazie, a cerut 2 tipuri de negocieri, cu SUA, legate de controlul armamentelor, inclusiv cel nuclear, și negocierea cu NATO în ceea ce privește poziționarea Federației Ruse în ceea ce privește noua arhitectura a lumii.
Federația Rusa a mai cerut atunci ca NATO să se retragă pe aliniamentul din 1997, adică sa lase țările care au ieșit din comunism și au intrat în alianță, să fie scoase din alianță. O astfel de negociere ar avea șanse dacă ar îmbina atât dialogul cât și descurajarea”, a declarat Cristian Diaconescu la „România lui Cristache”.
Despre efectele detonării barajului de la Kahovka
„În acest moment, nici NATO, nici SUA nu confirmă sau infirmă o ipoteză sau alta referitor la cine a distrus barajul. Într-adevăr, este o problemă ecologică foarte serioasă, care ar putea să ne afecteze până la Marea Neagră, și este o problemă care se generează privind ofensiva ucraineană, pentru ca aceasta zona inundată devine inoperațională din punct de vedere militar, aflată în Zaporoje, deci în nordul Crimeei, pe acea porțiune de teren care separă Crimeea de celelalte locații preluate de către rușii, din punct de vedere politic, pentru că militar încă nu s-a întâmplat acest lucru.
Acest lucru reprezintă o problemă militară pentru ucraineni în acest moment, dar nimeni din lumea occidentală nu confirmă că unele dintre părți au doborât barajul.
Amânarea comunicării unei ofensive militarea este generată de faptul că încă nu este cert nivelul întăririlor și al fortificațiilor realizate de forțele militare rusești. Mai mult decât atât, în turneul pe care l-a făcut Zelenski, președintele Ucrainei, dar și la întâlnirea cu liderii G20 a insistat foarte mult pentru primirea unor avioane de luptă, deci forță aeriană”, a mai spus fostul ministru.
Despre preluarea Mării Azov
„În egală măsură, nu trebuie uitat un lucru, aceste regiuni, au fost în discută din anul 2014, cam 20.000 de oameni și-au pierdut viața pentru că în aceste regiuni sunt miliții etnice rusești. Din acest punct de vedere, confuzia informațională în legătură cu ce date ne vin, face parte cu un pachet mult mai larg, iar nimeni nu știe exact, nici partea Ucraineană, nici din partea capacității și mai ales a determinării politice a Federației Ruse de a-și trimite acolo întăririle necesare, nu există în acest moment, nici o premisă cum că Federația Rusă s-ar retrage din aceste regiuni, pentru ca ar fi un cost politic, militar, strategic pe care Kremlinul nu-l poate suporta, dar nici din partea Kievului se sunt semnale cum că s-ar putea discuta o variantă de flexibilitate privind aceste zone.
Bahmutul este o zonă strategică în ceea ce privește interconectările de căi ferate și de autostrăzi, și de asemenea, sunt acolo și mine de sare în zonă, interesante din punct de vedere economic și militar. În cea ce privește restul regiunilor din Ucraina de Est, spre exemplu Mariupol, oraș port dintr-o zonă industrială, de industrie grea, la nodul mării Azov, deci practic cu oportunități comerciale foarte mari. Astfel, Mariupol este ras de pe fața pământului, în condițiile în care 7% dintre cei care locuiau acolo erau ucraineni de etnie rusă.
Nimeni nu înțelege de fapt ce se dorește, care e mesajul Federației Ruse din acest punct de vedere. Din punct de vedere economic, preluarea Mării Azov, i-a facilitat relațiile economice de salvare, care au dus la o echilibrare cu privire la regimul de sancțiuni, dar est foarte greu de dedus unde vrea să ajungă Kremlinul.
Există politica faptului împlinit, Kremlinul dorește să stăpânească cat mai bine aceste teritorii, ideea că undeva în Ucraina de est, la un moment dat, se desfășoară niște acțiuni militare, iar noi, lumea liberă, trebuie să sprijinim din toate punctele de vedere aceasta acțiune, s-ar putea să se ajungă la o oboseală globală. Iar Federația Rusă are nevoie de timp, iar acum timpul chiar există de partea lor”, a completat Cristian Diaconescu.
Despre un eventual armistițiu
„Exista două aspecte, și se discută prezumtiv undeva după sfârșitul contraofensivei a Federației Rusei, să avem un dialog cu Federația Rusă și Ucraina, eventual prin acceptarea unui intermediar precum China sau India, pentru a face posibilă o decizie a Kremlinului pentru păstrarea status quo-ului. Se discuta ca în acest acord bilateral, eventual dacă rămâne un teritoriu ucrainean într-o zona incertă, precum sunt cele 4 regiuni, să se gândească o formulă de formă de menținere a păcii, fie de ONU sau OSC.
Dacă trimit acolo formele de menținere a păcii ale ONU, înseamnă ca le trec prin Consiliul de Securitate, ceea ce înseamnă ca exista acordul Rusiei. Nu exista o variata 100% perfecta, dar ar fi o variantă viabilă. În planul doi, păstrând un angajament de securitate pentru Ucraina să se facă un aranjament internațional cu garanți internaționali, marile puteri, statele vecine, aflate la masa dialogului, pentru că într-o astfel de situație, garantul internațional trebuie să asigure celor două parți faptul ca o parte mai mare din comunitatea internaționala este implicată.
Într-un astfel de moment, și pentru Ucraina și pentru Federația Rusă apar beneficii și prejudicii de natura economica dacă nu respecta aceste angajamente. Totul se rezumă la o decizie politică, în condițiile în care ai crime de război, din punct de vedere al angajamentului politic, sunt rezerve de partea garanților internaționali”, a conchis Cristian Diaconescu.
Întreaga conversație dintre Cristian Diaconescu și Ionuț Cristache poate fi vizualizată în cadrul podcastului.