Fostul ministru de Externe Cristian Diaconescu a făcut noi dezvăluiri despre strategia Rusiei. Declarațiile au fost făcute joi, la „România lui Cristache”, unde acesta a subliniat că există trei variante pentru închiderea conflictului.
Detonarea barajului de Kahovka a ridicat foarte multe semne de întrebare și a deschis o lista cu foarte multe îngrijorări despre o posibilă escaladare a conflictului dintre Rusia și Ucraina.
Despre acest lucru a vorbit fostul ministru de Externe, Cristian Diaconescu, în cadrul podcastului „România lui Cristache”.
Cristian Diaconescu a vorbit despre contraofensivă și strategia Rusiei
„Nimeni în această lume nu acceptă sau nu ar sorii să susțină formula unui sta nuclear care atacă un alt stat. Este clar cel puțin din voturile din Adunarea Generala ONU că 40 de stat din această lume, reprezentând 50% din populația globului sunt neutre, sau alături de Federația Rusă, pentru că mizele legate de Ucraina nu sunt la fel de dramatic percepute în ceea ce privește state din Africa, din America Latină, în legătură cu relațiile economice, din domeniul energiei, etc.
Având în vedere aceasta stare de oboseală, lumea liberă, lumea vestului, întrebată fiind de diversele zone politice, de presă, până unde va merge ajutorul pentru Ucraina, au spus până la capăt”, a declarat Cristian Diaconescu la „România lui Cristache”.
Există trei variante în ceea ce privește închiderea acestui conflict
„A venit și întrebarea, mai puțin publică, ce însemnă acest capăt?, și răspunsul oarecum, informal este ca acest capăt îl determină Ucraina. Kievul, fiind conștient că există aceste presiuni și aceste tematizări cât se poate de complicat spune capătul îl punem anunța după această contraofensivă. Aceasta contraofensivă, indiferent de cum se va califica din punct de vedere militar, va alea loc sau cel puțin va fi anunțată.
Să spunem că are loc, se pare că este o testare a frontului, militarii știu mai bine. În acest moment apare în egală măsură un anumit tip de abordare, există trei variante în ceea ce privește închiderea acestui conflict: prima, victoria totală, care nu înseamnă numai alungarea alungarea federației Ruse și a militarilor ruși de pe teritoriul Ucrainei, ci și o victorie politică, fie la Moscova, fie la Kiev, de tip cel de-al doilea război mondial, dar aceasta pare să fie cea mai puțin posibilă și cea mai puțin plauzibilă.
A doua variantă se numește armistițiu și reprezintă încetarea focului și mutarea tuturor subiectelor de pe câmpul de luptă la masa de negocieri, se invocă aici modelul coreean. În ceea de privește războiul din 1953, războiul dintre Coreea de Sud și Coreea de Nord, pentru a încheia un armistițiu pe 40 de pagini au fost necesare 573 de întâlniri, în perioada de 2 ani și jumătate forțele militare americane aflate pe teatrul de operațiuni au pierdut 40% din efectivele lor, deci exista armistițiu și cu toate acestea conflictul coexista cu decizia politică de încetare a focului. S-a complinit acel armistițiu, și acesta ar fi a doua variantă cu războiul dintre Ucraina și Federația Rusă.
A treia variantă ar fi tratatul politic, care însemnă, în mod simplu, ca la un armistițiu să se adauge de la masa negocierii un domeniu politic sau teritorial, retorica Kievului este una clară, până nu se eliberează tot teritoriul Ucrainei, războiul nu se încheie.
Astăzi premisa este că, plecând de la situația așa cum e acum, războiul va fi lung, foarte lung, pentru că, în egală măsură, orice se poate realiza, plecând de la premisele minimale ale unui armistițiu, nu poate fi înlocuit un aspect. Și anume, amenințarea Federației Ruse pentru Ucraina, și a Ucrainei față de Federația Rusă, în sensul eliberării teritoriului și de a revenii la o ofensivă militară.
Din acest punct de vedere, situația este complicată. Se preconizează că la summitul NATO de la Vilnius în Lituania, când Ucraina formal și extrem de determinat va cere aderare la NATO. Este posibil ca răspunsul statelor NATO, după ce vor dezbate situația din Ucraina să ducă la un parteneriat Ucraina – NATO, cum a fost parteneriatul NATO – Rusia”, a mai spus Cristian Diaconescu.
Acest lucru al implica continuarea garanțiilor de securitate
„Acest lucru al implica continuarea garanțiilor de securitate, pe de-o parte un sprijin din partea Statelor Unite, după cum se așteaptă Kievul, în plan bilateral, în ideea parteneriatului de apărare între Israel și SUA. În condițiile în care suveranitate este pusă în pericol, SUA își asumă responsabilitate de a intervenii cu mijloace, politice, diplomatice, eventual militare, pentru apărarea suveranității statului Ucrainean.
În egală măsură, garanțiile de securitate ar însemna continuarea sprijinului militar, nu la nivelul semnificativ de astăzi, dar în ideea ca Ucraina, cel puțin în timp scurt, să își poată apăra suveranitatea dacă Federația Rusă ar ataca.
Occidentul a livrat următoarele trei categorii de ajutor: armament, informații și training. În acest moment, pentru această contraofensivă ar urma să fie implicate 12 brigăzi, 9 dintre acestea având armament occidental. Cât de pregătiți sunt ucraineni sunt pentru a folosii aceste dotări militare, rămâne de văzut”, a subliniat Cristian Diaconescu.
Bahmutul a fost cucerit de Prigojin, deci nu armata rusă
„Bahmutul a fost cucerit de Prigojin, deci nu armata rusă, deci o armată de strânsură, a cucerit Bahmutul, endorsat de armata ucraineană, o armată foarte bine pusă la punct, antrenată de occident și finanțată de occident”, a explicat Ionuț Cristache.
„Mai mult decât atât, se pare ca armata Wagner nici nu are legături cu armata regula a Federației Ruse, ba chiar își permit să transmită și mesaje contondente. S-a dovedit extrem de eficientă armata Ucraineană în situații defensive. Din punct de vedere ofensiv, militarii spun că se schimbă regulile jocului. Aliniamentele de apărare ale Federației Ruse au fost foarte puternic întărite.
Din acest punct de vedere, undeva trebuie să existe un compromis. Situațiile extreme de tip victorie totală, fie a Federației Ruse, nici acest lucru nu pare posibil, fie a Ucrainei, în acest moment sunt minimale din punct de vedere al acceptării.
Cred ca mai degrabă, dincolo de o contraofensivă majoră care să schimbe cursul războiului, se va intra in aceasta logică care să arate că Ucraina nu trebuie să apară că va pierde, dar nici Federația Rusă că va câștiga. Kievul este foarte atent ca un eșec pentru o astfel de contraofensivă va genera la nivel global o problema majoră în ceea ce privește sprijinul pe viitor, inclusiv cel politic sau diplomatic.
La anul vor fi alegeri, și în SUA, și Instituțiile Europene, și la noi în țară. În aceste alegeri, tema crizei ucrainene va fi foarte sus. Dacă din Ucraina apare un semnal de neputința militară, s-ar putea să fie o problema legată de sprijinul ulterior”, a conchis Cristian Diaconescu.
Întreaga conversație dintre Cristian Diaconescu și Ionuț Cristache poate fi vizualizată în cadrul podcastului.