Antreprenor, consultant, mentor, creator și deschizător de drumuri nebănuite ale succesului. Acesta este pe scurt Cristian Onețiu, în opinia mea, care la doar 42 de ani a reușit să bifeze aproape toate provocările unei cariere de top. A studiat Psihologia pentru a putea descifra mai bine tainele minții umane, a primit lecții dure de la viață, din care a învățat să persevereze și să performeze. Și astfel a ajuns ca astăzi să dețină un business cu o cifră de afaceri de peste 100 de milioane de euro și să-și dorească să-i învețe și pe alții cum să-și îndeplinească visurile.

De mai bine de 15 ani, Cristian Onețiu este antreprenor. Life Care și BioLogistic sunt cele două proiecte ale sale, pe care le-a co-fondat și care l-au transformat într-un milionar, care a ajuns chiar și în topul Forbes.

Prima afacere a inițiat-o în anul 2005 și în prezent este cea mai mare companie românească din industria de vânzări directe, numărând peste 40.000 de distribuitori și având o cifră de afaceri de peste 50 de milioane de euro. Cea de-a doua, BioLogistic, a devenit deja  cea mai mare companie de distribuţie alimente BIO în lanțurile internaționale de retail.

Dar Cristian Onețiu nu se oprește aici. El este și board Advisor pentru companii românești ce au depășit 10 milioane de euro venituri anuale și își doresc să profesionalizeze afacerea pentru scalare globală, dar și scale-Up mentor pentru antreprenori.

A ajuns milionar dând faliment. Cum a fost posibil?

Pentru că este o personalitate atât de complexă și un personaj totodată, am vrut să-l cunosc mai bine și să vi-l prezint și vouă așa cum este: autentic, pozitiv și deschis către frumos și peformanță în business. Mi-au rămas trei cuvinte la final: sursă de inspirație. Vă invit să-l cunoașteți.

„Distincțiile” lui Cristian Onețiu

• Business Mentor & Certified long distance educator specialized in Business Scale-Up
• Creatorul platformei de educație la distanță și a comunității de business Scale-Up 1000, destinată celor care își doresc să pornească o afacere pe cont propriu la nivel mare sau să crească exponențial business-ul pe care îl au. Platforma ScaleUP 1.000 doneaza 30% din veniturile sale (peste 85% din profit) catre asociatii ce sustin liceeni și studenți care vor să pornească o afacere pe cont propriu și oferă o un GRANT anual de 100.000 de lei pentru cel mai bun StartUp
• Creator de evenimente, Scale-UP Power START, cu scop educațional, dedicat antreprenorilor și axat pe andragogie – știința și practica învățării adulților, adaptate pentru un sistem matur de receptare și integrare a informațiilor.
• Prezent în enciclopedia personalităţiilor din România „Who is Who”
• Partener in prima rețea națională de centre integrative de „Educational Well-Being”: Centrul Fericirii
• Co-fondator al primei companii de celebrity branding din România: ICelebrity
• Inţiatorul echipei de coach, traineri formaţi şi certificaţi John Maxwell Team din România

INTERVIU

Cine este Cristian Onețiu, pe scurt? Cum te-ai descrie în cinci cuvinte.

Cristian Onețiu: Dreamer, Developer, Doer. În viață și în afaceri 😉

 Povestea ta despre antreprenoriat începe la 16 ani. Cine, ce te-a orientat spre acest drum? Cum ți-a venit ideea? Cine ți-a dat aripi în viață să ajungi ceea ce ești astăzi? Cine te-a inspirat cel mai mult?

Cristian Onețiu: Conștientizarea dependenței mele financiare de părinții mei. Acest aspect, combinat cu dorința mea permanentă de libertate. Cele două s-au ciocnit și am înțeles repede că nu am altă variantă decât să fac ceva pe cont propriu. Iar omul de la care am învățat cel mai mult a fost fratele meu. El era deja pe cont propriu.

Napoleon Hill spune că eșecul temporar este ultimul pas înainte de succes și că doar 10% dintre oameni merg mai departe. Înainte să ajungi ai succes, ai bifat și vreun eșec? Un moment delicat, care te-a oprit din drumul tau, dar peste care ai trecut? Cum ai reușit?

Cristian Onețiu: Acesta este un subiect de discuție foarte important pentru mine, pentru că am trecut prin foarte experiențe și prin 4 eșecuri, 4 falimente de-a lungul carierei mele de antreprenor. Felul în care ne raortăm la eșec cred că este și cea mai mare problemă în ziua de azi și asta rezultă și din faptul că suntem 12 sau cel mult 20 de antreprenori activi la mia de locuitori, aceasta fiind cea mai mică medie în Europa. De aceea cred că este esențial să vorbim mai mult despre eșec decât despre succes, pentru că primul face diferența între cei care merită să aibă succes și cei care au succes întâmplător și nu reușesc să-l susțină ulterior.

În cazul meu, după primul eșec am învățat că pasiunea nu este suficentă. Este nevoie de organizare, de gestionare a lichidităților. Este important să înveți cum sa faci economii și să le folosești pentru a dezvolta compania. A doua oară am înțeles cât de important e să îți cunoști foarte bine partenerul cu care pornești o afacere. Aici mă refer la ce valori are, cum privește unele aspecte, și de viață și de business, cum acționează și, mai ales, cum va reacționa când va fi bine sau când va fi rău. Al treilea faliment, deși pare puțin idealist, că ar fi trebui să îți pui această problemă de la început, m-a învățat că nu oricine îți vrea bine în mediul de afaceri. Cei care se oferă să fie investitori se pot transforma într-unii cu un nivel mult prea mare de control și dorința de a obține tot profitul atunci când lucrurile încep să meargă bine. Dacă tu nu-ți setezi teritoriul încă de la început și nu faci toate actele necesare, produsul creat în care tu ai investit cel mai mult, inclusiv ca timp, muncă implicare emoțională, poate ajunge oricând în proprietatea celui al cărui nume este scris pe hârtie. Al patrulea faliment a fost pentru mine cel mai dureros. Deja credeam că știu ce trebuie știut, că mi-am învățat toate lecțiile, aveam încredere în mine. Credeam că nu mai am cum să mai ratez. Dar am ratat. Așa am conștientizat că pentru a fi antreprenor trebuie să învăț să fiu antreprenor. Și este nevoie de mai multe componente: un plan de afaceri clar, pentru a ști încotro mergi și când atingi niște etape intermediare, să gestionez corect lichiditatea, să am în vedere toate aspectele legale ale companiei, să aleg oamenii potriviți, să inovez și să aduc un produs nou, să investesc permanent în companie, să cunosc piața și competitorii și multe altele. După 4 falimente am înțeles că a conduce o afacere înseamnă și creativitate și inovație, dezvoltare continuă și investiție în echipă, în management, într-o structură de lucru.

Întâlnirea cu Dinu Patriciu

Povestește-mi despre cea mai dură lecție pe care ți-a aplicat-o viața, dar care te-a ajutat să ajungi Cristian Onețiu de astăzi. Să fie o pildă din care să învățăm noi toți.

Cristian Onețiu: Această pildă, din care în primul rând eu am învățat foarte mult, a fost întâlnirea cu Dinu Patriciu. Ne-am cunoscut cu ocazia unui top Forbes în care eram incluși, cu cei mai bogați oameni din România. Și din acel top ei voiau să facă un interviu cu mine și cu el, adică cu cel mai bogat și cu cel mai sărac (dintre bogații români), acesta fiind eu J. Am intrat într-o cameră și în timpul pregătirilor pentru interviu am apucat să stau de vorbă cu el. Eu eram foarte emoționat și dornic să pun întrebări, așa că discutând despre acest top am primit un răspuns care mi-a schimbat foarte mult percepția. El spunea că acesta nu reprezintă de fapt realitatea, pentru că cei mai bogați de fapt nu se vor vedea niciodată și nu vom ști cu adevărat câți bani au. Că aștia chiar plătesc să nu apară, mai ales că nu vor vorbi niciodată despre sursele prin care au obținut acești bani. Mi-a spus că noi, care nu avem nimic de ascuns, noi suntem „maimuțele” care ne afișăm, în timp ce alții fură și trăiesc bine mersi, fără niciun fel de vizibilitate.

L-am întrebat despre fericire, considerând că este foarte interesant că legat de acest top se discută și despre așa ceva, despre fericirea în antreprenoriat, dincolo de discuțiile sterile despre cifre. Mi-a spus că a văzut mulți oameni bogați. Dar că a văzut extrem de puțini oameni fericiți. Concluzia este că banii îți oferă multe opțiuni în viață, confort și liniște financiară. Dacă i-ai făcut corect și nu începi să te crezi un mic Dumnezeu. Fericirea vine însă când îți propui să oferi mai mult decât iei. Paradoxal, atunci vin și „banii buni”.

Mi-am dat seama că eu nu vreau să fiu cel mai bogat și singur om din cimitir. Și atunci mi-am propus să aduc cât mai mult, să împart cu ceilalți cât mai mult și să contribui la un proces de educare, bazat atât pe experiența mea practică, pe eșecurile mele, dar și pe toate cunoștințele pe care le-am dobândit mergând la cursuri. Și am descoperit că exact atunci mă și simt cel mai bine. A fost dură lecția aceasta din perspectiva schimbării unui mindset pe care îl aveam. Credeam că dacă tragi tare și ai bani, o să ai mai încolo timp să fii fericit. Dar de fapt nu e așa.

Drumul spre succes… pas cu pas

 Care crezi tu că este cheia succesului în business în România?

 Cristian Onețiu: Nebunia! 🙂 Sunt multe afaceri care în trecut au reușit fără finanțare, fără branding, fără o cultură organizațională serioasă, fără planificare și fără management serios. Dar cu un cost ascuns de stres, instabilitate și sănătate. Toate duse în spate de antreprenorul erou, care le știa pe toate și le rezolva pe toate. Astăzi, noul tip de antreprenor vrea atât o afacere bună, cât și o viață bună. De aceea cred că toate cele de mai sus sunt astăzi obligatorii: finanțare, branding, cultură organizațională, planificare și management de calitate. În plus, noul antreprenor nu mai este un „mesia” intern, ci un creator de context pentru ca echipa sa să atingă obiectivele, toți fiind guvernați de valoriile și principiile operaționale comune. O echipă ce avansează previzibil și gradual spre viziunea companiei.

Care este proiectul pe care te axezi cel mai mult astăzi și de ce?

 Cristian Onețiu: Scale-Up 1000 și Master class-urile pe care le susțin pentru că au cel mai mare impact în economie, în general. Eu cred că minimum 1000 de antreprenori care beneficiază de educație corectă de business, care să fie etici și eficienți – asta înseamnă că ajung să fie milionari prin propriile afaceri  – ei sunt aceia care vor schimba societatea românească în bine, evident prin modelul lor personal, dar prin pârghiile pe care ei le au atunci când sunt prosperi, influenți. Eu cred că dacă ar fi să schimbăm ceva – acest lucru ar fi sistemul de educație al copiilor, dar și insist pe acest aspect, al adulților. Cred că educația antreprenorială e un lucru cu care trebuie să începem, pentru că ei dau semnalul către sute, mii de angajați să își susțină procesul de educație continuă. Ei sunt liderii de opinie care ar putea să susțină și să ofere cursuri pentru angajați, odată ce înțeleg importanța acestui aspect, care se va reflecta și în rezultatele pe care le aduc.

Chiar dacă pentru noi nu e firesc, ca adulți în România să mai învățăm, să ne educăm continuu, cred că e important să ne schimbăm această mentalitate. Eu pentru asta lupt, să arăt importanța și beneficii acestui proces. De asemenea, trebuie să înțelegem că există stiluri diferite de învățare. Ale copiilor și ale adulților. Pedagogie și andragogie. În România, în acest domeniu adulți sunt tratați precum copiii. De aceea eu vin cu un stil nou de predare pentru adulți, în metoda mea, bazându-mă pe andragogie, care are la bază studiile făcute de psihologul Jean Piaget referitoare la stadiile de dezvoltare. Andragogia îl pune pe adult în centrul educației, nu pe profesor, creeză contexte multiple de învățare, nu doar pe recepție de informații și repetiție, îl tratează ca adult ca pe un individ autonom, pe deplin conștient și motivat în procesul de învățare și îl ajută să integreze informații și să găsească soluții reale, nu doar să se raporteze la concepte. Din păcate, după cum spuneam, educația pentru adulți la noi s-a făcut și încă se face ca și cea pentru copii. De aceea au această rezistență în a mai învăța, trăind cu responsabilitățile actuale de adult, dar percepând școala ca în trecut, cu noi responsabilități de „teme”. Eu vreau și chiar schimb acestă percepție, prin metodele în care îmi susțin cursurile și primesc feedbackuri extrordinare.

Este greu să faci business în România? Care este cea mai mare provocare cu care se confruntă un investitor român?

Cristian Onețiu: În ultimii ani am început să investesc și eu în câteva mici afaceri. Caut întotdeauna să gasesc trei ingrediente magice:

◦           O echipă antreprenorială ambițioasă, realistă, complementară și asumată

◦           Un concept validat de piață sau o idee cu adevărat inovativă

◦           O oportunitate reală de scalare.

Este destul de rară această combinație.

Marile probleme pe care le întâlnesc sunt:

◦           O evaluare nerealistă a afacerii și potențialului ei

◦           Lipsa unui proces și a unor sisteme simple de management

◦           Frica de a gândi la nivel mare.

Ce ar trebui să facă tinerii, care nu mai au vise în România

 Crezi că astăzi România mai contează în Europa? Milioane de tineri au părăsit deja țara. Viitorul nu arată chiar atât de roz. Ce crezi că ar trebui să facă guvernanții să oprească exodul?

Cristian Onețiu: Asta e un subiect sensibil, într-adevăr. Nu sunt politician, să am o părere educată. Și nici nu cred în buna lor intenție sau buna lor pregătire pentru a conduce o țară spre prosperitate și fericire. De asta cred că noua generație de antreprenori este șansa României.

1.000 de antreprenori educați, etici și prosperi ar putea crea o Românie nouă. Ar conduce peste 100.000 de oameni care ar reprezenta modele noi de români – activi și prosperi în economie, dar și implicați în viața civică. În asta cred. La asta lucrez activ. Momentan singur, dar sper că încet, încet mai mulți antreprenori de succes să mi se alăture.

Unui tânăr cu un nivel de educație ridicat îi este astăzi mai ușor să-și clădească o carieră de succes în România sau în afara țării? Ce crezi? Se poate și aici?

Cristian Onețiu: Daca ești cu adevărat hotărât și ești dispus să dai 5-10 ani din viață pentru asta, se poate ORIUNDE. Tinerii antreprenori știu asta. Avem exemple de astfel de oameni, atât în țară, cât și afara. Ca angajat e mai ușor în străinătate. Ai sisteme, ordine, putere de cumpărare mai mare.  Ca antreprenor însă, eu cred că România oferă însă mult mai multe oportunități. Piața încă nu e plină, conturile inițiale pot fi mai mici. Dar trebuie să vezi România doar ca o piață de antrenament, de unde imediat ce ai reușit să scalezi geografic. Altfel, piața se termină rapid, competiția neloială te atacă și angajații performanți se plafonează și pleacă.

Ce ai recomanda unui tânăr proaspăt ieșit de pe băncile școlii? Un business propriu sau mai întâi angajat? Ce drum ar trebui să parcurgă. 

Cristian Onețiu: Mai demult aș fi spus să se angajeze câțiva ani, să se obișnuiască cu munca și cu regulile, să strângă niște bani și apoi să pornească. Acum, în 2019, răspunsul meu e ușor diferit. I-aș spune să muncească 1-2 ani în imediata apropiere a unui antreprenor pe care îl respectă. Să intre Ucenic la Mentor. Chiar și pe salariul minim. Să comunice acestuia că își dorește să devină antreprenor în viitor. Să se lase modelat și muncit în tot felul de sarcini. Apoi să devină om cheie în organizație până devine partener în acea afacere. Apoi, în 3-5 ani, după ce conduce afacerea la nivelul următor, să își construiască propria afacere. Poate chiar avându-și mentorul acționar minoritar. Majoritatea antreprenorilor moderni iubesc angajații – antreprenori. Este, de fapt, cea mai elegantă metodă de SpinOver – dezvoltarea de afaceri conexe din afacerea de bază.

Om bogat, om sărac…OM

Ești un om bogat. Ce înseamnă pentru tine bogat? Când crezi că ajungi să te simți bogat?

Cristian Onețiu: Am văzut mulți oameni, care deși au mulți bani, trăiesc precum săracii și simt că niciodată nu este suficient. Bogăția este relativă. Țiriac e cel mai bogat din România, este al 1818-lea bogat din lume. Depinde la ce masă stai 🙂 Am văzut mulți oameni bogați care și-au construit averea făcând afaceri cu statul. Oameni invizibili pentru opinia publică, după cum spuneam. Și care plătesc să rămână așa. Am văzut oameni bogați care au făcut afaceri corecte, dar au uitat să trăiască, să fie umani, să împartă sau să lase locul următoarelor generații. Boala „de mai mult” e uneori fatală. Pentru mine, un om bogat care nu este transparent cu restul lumii față de “procesul de îmbogățire” e doar un om bogat. Nu un om de succes.  Bogăția vine și cu responsabilități, nu doar cu beneficii. Eu nu sunt unul din super bogații României. Dar mă simt bogat pentru că tot ce am făcut pot să fac din nou dacă situația ar impune-o. Pe bune și prin muncă serioasă. Bucurându-mă de familie și viață în tot acest timp.

Dacă ai fi conducător absolut al României, care ar fi primul lucru pe care l-ai face? 

Cristian Onețiu: Aș reface întregul sistem de educație. Atât cel pentru copii, cât și pentru adulți. Este singura cale prin care ne-am construi un viitor bun. În maximum 10 ani, România ar redeveni o țară valoroasă. Prin oamenii ce o populează, o cresc și o respectă. Ce altceva ne-a mai rămas, dacă nu oamenii și valoarea lor?

Un mesaj pentru tinerii care aleg să plece peste hotare. De ce să se întoarcă acasă?

Să nu se întoarcă dacă intenția lor este de a primi înainte de a oferi.

Să nu se întoarcă dacă au vreo speranță imediată de mai bine.

Să nu se întoarcă dacă nu văd că țara e condusă de lideri care îi vor binele și o duc practic în acea direcție.

Dar să se întoarcă dacă experiența lor le-ar putea oferi un avantaj antreprenorial.

Să se întoarca dacă aleg să fie „stăpâni buni” în țara lor.

Să se întoarcă dacă vor să rămână în istorie.

E cea mai mare șansă, din multe generații trecute.

Pentru tine, care este următorul obiectiv? Următorul pas?

Cristian Onețiu: Să susțin 1.000 de antreprenori să stăpânească arta antreprenoriatului și prin acțiunea lor susținută să devină independenți financiar, dar mai ales modele noi pentru toți din jur.

TEST FULGER CAPITAL

 Nici Cristian Onețiu nu avea cum să scape provocării Capital de a-mi răspunde la un test fulger. Răspunsurile, pe măsura personalității lui deosebite.

Completează afirmațiile cu primul lucru care-ți vine în minte:

1. Dacă nu eram Cristian Onețiu, și aș fi putut fi oricine, mi-ar fi plăcut să fiu pentru o zi …. ION RAȚIU. Dar sa il inving in alegerile din 1990 pe Iliescu si sa dau o alta directie acestei tari.Cea mai mare greșeală pe care am făcut-o… am crezut că le știu pe toate.

1. Dacă aș da timpul înapoi…. nu aș fi renunțat la fotbal.
2. Sunt foarte mândru de… familia mea, de echipa mea, de studenții mei.
3. Sunt fericit când…. cei din jur sunt bucuroși.
4. Din primii bani câștigați mi-am cumpărat…. adidasii Nike second hand.
5. Când aveam 10 de ani visam să…. fiu pilot.
6. Acum visez…..să îmi angajez un pilot 🙂
7. Iubesc…. primăvara, apa și soarele. Și cel mai mult… LIBERTATEA!
8. România este….. pentru unii mumă, pentru alții ciumă. Iar dintre ei, pentru cei mulți și cuminți plătitori de taxe: „Mereu surprinzatore”. O dezamăgire și în același timp o oportunitate. Ca sosul chinezesc dulce acrișor 🙂
9. Cel mai mult, în timpul liber, îmi place să… facem chestii în familie: plimbări în parc, biciclete sau scurte excursii.
10. Filmul meu preferat este…. Back to the future. Toata seria. Într-o bună zi am să îmi iau o mașina ca cea din film.
11. Melodia pe care o ascult când vreau să mă relaxez este… lovely day.
12. Motto-ul meu în viață este…..FĂ schimbările pe care vrei să le vezi în lume. AZI, nu mâine. Știu că „fii schimbarea” sună mai bine, mai cool, mai spiritual, dar de obicei proverbul durează o viață întreagă și nu se materializează mai nimic din tot acest proces de „devenire”.

 

II. Sunt duhul din lampa lui Aladin. Îți îndeplinesc trei dorințe pe loc. Te ascult.

1. Să câștige Rațiu la alegerile din `90.
2. Primul cântăreț de manele să fi fost oprit și trimis înapoi la școală. Apoi ștearsă din memoria colectivă acea linie melodică.
3. Să poți deveni antreprenor precum devii medic, avocat sau mecanic auto. Școală, examen, ucenicie. Nu doar cum  se face acum, ai doar 700 de lei și faci o firmă (atât costă actele) și ești antreprenor. Eu aș introduce, dacă aș putea, obligativitatea de a avea „permis de antreprenor”.

 III. Te invit în mașina timpului. În ce an ai călătorit, de ce și ce vezi în jur?           

Călătoresc în anul 2026. Fetița mea are 18 ani și este la facultate, este deja pe cont propriu. Atunci voi primi răspunsul la cea mai mare enigmă și provocare din viața mea: am fost un părinte suficient de bun și echilibrat, modelator pentru un suflet așa de curat? Este răspunsul la întrebarea pe care mi-o pun în fiecare zi. A preluat și asimiliat copilul meu niște valori bune care să o facă un om fericit, un om care să aducă o schimbare și acșiunile ei să aibă un impact pozitiv?

 IV. Îți dau o fabrică de bani acum. Timp de o săptămână o poți folosi nonstop, dar banii trebuie cheltuiți imediat. Ce faci cu ei?

 Aș aduce înapoi în țară 1 milion de români ce muncesc serios afară. Aș susține pentru 2 ani diferența de salariu pentru fiecare român care revine și își asumă să fie activ în afacerile profitabile și care se chinuie să își găsească oameni muncitori în cei ce au rămas. Un program de repatriere în masă în parteneriat cu antreprenorii cu afaceri ce au avut profit în ultimii ani și au contribuit la bugetul de stat până acum.

 V. Îți ofer o invitație pentru doi în Paradis, unde vei sta o săptămână. Pe cine iei cu tine?

Daca este vorba de doar o săptămână, mi-ar plăcea să mă duc singur, să mă odihnesc, să citesc și să scriu. Pentru că în restul timpului sunt la dospoziția tuturor. M-aș bucura o săptămână de liniște, de nisip, de apă. Dar, eu oricum consider că și în restul de 51 de săptămâni trăiesc o viață ca în Paradis. Fac ceea ce îmi place, am o familie de care mă bucur, imi permit o viață bună, primesc recunoașterea muncii pe care o fac și, cel mai important, fiecare problemă pe care o întâlnesc mă forțează să fiu mai bun, să învăț mai mult. Din punctul acesta de vedere pot spune că România este ca un Paradis, pentru că te provoacă tot timpul să evoluezi.