“ Cerem 5 milioane de euro pentru că Gothaer a provocat insolvența companiei AGI și 63 de milioane de euro pentru pierderea unui contract pe cinci pe care îl aveam cu mare furnizor de utilități din Marea Britanie”. Scurt și fără să nuanțeze. Astfel își prezintă Irvin R. Dyer III pretențiile pe care le are de la compania de asigurări Gothaer, nume mare  în Germania, dar o prezență modestă pe piața din România, pe care a și anunțat că se gândește să o părăsească. Iar pretențiile sunt aproape incredibile, adică 68 de milioane de euro, cea mai mare solicitare de acest tip de istoria asigurărilor din România.

Deocamdată, Dyer a pierdut mai multe procese cu Gothaer, dar a și câștigat unul important, care îl îndreptățește să încaseze circa 2,3 milioane de euro de la compania de asigurare. Toate procesele se află în faza de recurs, deciziile fiind luate pe fond.

De unde a pornit totul? De la o fabrică de prelucrare a lemnului din Nehoiu, județul Buzău. Firma lui Dyer producea acolo peleți, iar fabrica a luat foc în condițiile în care dispunea de o asigurare de tip Flexa, încheiată la Gothaer.

Acest tip de asigurare presupune că asigurătorul își asumă plata daunei în cazul unor evenimente ca incendiu, trăznet, explozie sau cădere de corpuri pe obiectul asigurat.

Un contract de acest tip, fie că este făcut pentru o garsonieră a unei persoane fizice, fie că este făcut pentru fabrici asigurate la zeci de milioane de euro, cum este cazul de față, conțin diverse excluderi, adică situații în care asigurătorul nu va plăti dauna chiar dacă se petrece unul dintre riscurile asigurate.

De la o astfel de excludere a pornit și litigiul dintre Gothaer și Dyer, căci americanul a susținut, așa cum ne-a declarat și nouă, că “ pentru riscul de incendiu de interior nu exista nicio excludere”, în timp ce firma de asigurare a susținut, după cum am aflat din surse din mediul juridic, că exista o clauză care îi exonerează de la plată.  Dyer mai precizează că a achitat la timp toate primele anuale, lucru care nu este contestat de către Gothaer.

Problema putea fi închisă la câteva zile după eveniment. Au exagerat oamenii de la Gothaer, cum se mai face în asigurări, sau păgubitul a omis să spună tot?

 

În acest moment, relațiile dintre Dyer și Gothaer sunt iremediabil tensionate, însă lucrurile nu  au stat tot timpul astfel. Sursele noastre spun că, la puțin timp după eveniment, au avut loc chiar negocieri față în față între responsabilii din primul eșalon de la Gothaer și american. În urma negocierilor, mai arată sursele noastre, Dyer ar fi spus că, dacă asigurătorul plătește 500.000 de euro pentru utilajul cae a ars, renunță la orice altă pretenție. Inițial, conducerea locală de la Gothaer a fost de acird însă, ulterior, rapoartele făcute de oamenii  de la daune și antifraudă i-au determinat să își schimbe poziția. În lumea asigurărilor este cunoscut faptul că specialiștii în daune și, până la urmă, firmele, în general, au tendința să minimizeze pagubele, la fel cum păgubitul sau reprezentanții săi acționează în sens invers. 

De această dată, însă, angajații Gothaer pare că au mers la cacealma. Ei au susținut că nu au de ce să plătească dauna, deoarece în contractul de asigurare exista o clauză care spunea că nu se va face plata în perioada în care utilajul asigurat, un aparat care transformă rumegușul în peleți, este în probe. Această clauză chiar exista, conform informațiilor noastre, numai că a fost imposibil ca asigurătorul să poată demonstra pe ce interval se întindea respectiva perioadă de probă. Așadar, asigurătorul nu a putut dovedi în instanță că se aplică excluderea. Acesta, spun surse specializate în drept, este și motivul pentru care instanța a decis că păgubitul are dreptate și i-a acordat 2,3 milioane de euro.

Pe de altă parte, în interiorul Gothaer se discută inclusiv despre calitatea utilajului asigurat. Mai clar, există unele suspiciuni că aparatul nu era nou și că ar fi fost folosit într-o țară nordică unde s-a stricat exact din aceeași cauză ca acum (o siguranță care a generat un scurtcircuit) și, mai mult, ar fi aparținut unei firme care are legături cu același Irvin Dyer.

Aceste acuzații nu au putut fi, însă, dovedite până acum, iar valabilă rămâne doar decizia instanței.

 

Cum s-a ajuns la suma uriașă solicitată în instanță

 

Cum spuneam și mai sus, Irwin R. Dyer III nu ne-a oferit foarte multe detalii la întrebarea noastră privind proveniența solicitărilor de 68 de milioane de euro.

Cum nici Gothaer nu a comentat, până acum, situația, altfel decât printr-o declarație în limbaj clasic corporativ care spune că își achită întotdeauna datoriile, am reușit să aflăm din aceleași surse juridice ce s-a întâmplat în instanțe.

Mai întâi, compania AGI și-a declarat insolvența, nu la mult timp după ce a avut loc imcendiul. Aici este de precizat că proprietrul AGI ne-a declarat că în prezent fabrica și-a reluat activitatea.

Ca în orice insolvență, s-a realizat un tabel al creditorilor, care creditori trebuie îndestulați din veniturile sau averea debitorului, adică a firmei AGI.

Numai că firma a venit și a susținut că a ajuns în situația aceasta din cauza faptului că Gothaer nu și-a achitat obligația și fabrica nu a mai putut să își onoreze contractele.

Pe astfel de spețe există două procese, ambele cîștigate pe fond de Gothaer pentru că, spun sursele noastre, de această dată avocații asigurătorului au reușit să demonstreze că, în primul rând, parte dintre cheltuielile care au dus la insolvență nu erau justificate și, în al doilea rând, contractele cu creditorii aduse ca probă nu erau justificate. Mai clar, s-ar fi descoperit că AGI a achiziționat lucruri care nu sunt utile unei fabricii de prelucrare a lemnului, cum ar fi automobile de lux sau frigidere, dar și că unele contracte depășeau cu mult capacitatea de producție, ceea ce ridică semne de întrebare. Mai mult, unul dintre creditori ar fi recunoscut că a încheiat contractul cu fabrica după ce a avut loc incendiul. Cine are dreptate, doar instanța va decide, după recurs.