Consiliul Concurenţei a anunţat recent că a declanşat o investigaţie sectorială pe piaţa serviciilor de înscriere a avizelor de ipotecă sau a altor garanţii reale mobiliare în Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară – RNPM, fosta Arhivă Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
Revista Capital prezintă în exclusivitate detalii incredibile despre acest domeniu foarte puţin mediatizat, dar de o importanță strategică pentru piața bancară și cetățenii care doresc să obțină credite.
Piața serviciilor de arhivă electronică de garanții reale mobiliare este reglementată de Ministerul Justiției. Această piaţă a funcționat, însă, încălcând de ani de zile, atât Legea Concurenței nr. 21/1996, cât și propria lege de funcţionare, Ordonanța Guvernului nr. 89/2000! În ograda și sub ochii Ministerului Justiției.
Registrul Național de Publicitate Mobiliară (RNPM) este un sistem național electronic de interes public, structurat pe persoane şi bunuri, de evidență a priorității în caz de executare silită și de publicitate a actelor și operațiunilor juridice prevăzute de lege. Pentru înscrierea în Registru a avizelor de înscriere accesul este restricţionat, numai operatorii autorizaţi şi agenţii acestora putând efectua înscrieri.
De curând, Consiliul Concurenței a descoperit că piaţa serviciilor de înscriere a avizelor de ipotecă/alte garanţii mobiliare are un grad de concentrare foarte ridicat, determinat de existența unui lider care deține o cotă de piaţă de aproximativ 80%. Pe această piaţă au fost autorizați până recent doar cinci operatori.
Legea Concurenței, la capitolul “practici anticoncurențiale”, consideră că orice cotă de peste 40% este foarte problematică pentru orice piață concurențială, fiindcă conferă poziție dominantă și pericolul de abuz.
Deschiderea unei investigații de către Consiliul Concurenței dovedește că în ultimii ani această piaţă a funcționat cu dezechilibre majore. Însă Ministerul Justiției nu a sesizat Consiliul Concurenței, în pofida prevederilor legale în vigoare. Mai mult, din informațiile obținute de Capital reiese că, în ultimii zece ani, două entități economice au încercat să obțină autorizare ca operator, dosarele acestora fiind însă respinse de Serviciul Profesii Juridice Conexe din cadrul Ministerului Justiției, “autoritatea de supraveghere” a RNPM, organismul care reglementează piața și activitatea operatorilor.
„Acest lucru ridică semne de întrebare dacă Ministerul Justiției nu încalcă art. 8 din Legea Concurenței prin crearea de bariere anticoncurențiale la intrarea pe piață a unor noi jucători”, au declarat pentru Capital surse apropiate situaţiei.
Cei cinci jucători aflați în prezent pe piață sunt: Uniunea Națională a Barourilor din România (UNBR), Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR), Uniunea Națională a Notarilor Publici din România (UNNPR), Banca Transilvania (BT) și Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF).
Dintre aceștia, Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) este însă operator de drept, conform art. 345 din Codul de Procedura Fiscală. Acesta are piața proprie, respectiv “creanțele fiscale administrate de către organul fiscal central, precum și pentru creanțele fiscale administrate de organele fiscale locale”. Așadar, ANAF nu poate fi luat în calcul ca un competitor pe această piață.
Potrivit informaţiilor obţinute de Capital, Uniunea Națională a Barourilor din România avea o cotă de 80,61%, la nivelul anului 2017 și un număr de 1.095.408 înscrieri efectuate. Cu privire la gradul de concentrare a acestei piețe, trebuie subliniat că sursele noastre ne-au indicat aspecte anticoncurențiale grave în cadrul operatorului UNBR.
„Folosindu-se de resursele semnificative aduse la bugetul UNBR de agenții săi (adică aproximativ jumătate din bugetul total al acestei uniuni profesionale), conducerea UNBR a determinat față de anumiți agenți practici de abuz de poziție dominantă, în timp ce a altor agenți le-a permis un regim preferențial de exceptare de la reguli în procedurile de licitație de servicii pe piața acestei arhive”, spun sursele noastre.
Următorul competitor, Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR) are o cotă de 10,60% din piață și 144.050 înscrieri efectuate, potrivit situației aferente anului 2017.
La rândul său, Uniunea Națională a Notarilor Publici din România (UNNPR) are o pondere de 7,30% și 99.203 înscrieri efectuate.
Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) are o pondere de 1,43% din piață și 19.431 înscrieri efectuate.
Banca Transilvania (BT) deține 0,06% din piață și 842 înscrieri efectuate.
Ordonanța nr. 89/2000 privind unele măsuri pentru autorizarea operatorilor și efectuarea înscrierilor în fosta Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare arată, la articolul 3, că ”Ministerul Justiției se constituie în Autoritatea de Supraveghere a arhivei”, iar pe cale de consecință aceasta este cea care trebuie să sesizeze Consiliul Consiliul Concurenței, în situația în care regulile de concurență sunt încălcate.
Astfel, potrivit art. 3, alin. 2, lit. g din Ordonața Guvernului nr. 89/2000 Autoritatea de Supraveghere exercită următoarele atribuții: ”supraveghează desfășurarea activității operatorilor și agenților acestora în conformitate cu regulile de concurență loială, sesizează Consiliul Concurenței, […] cu privire la încălcarea acestora și poate suspenda sau revoca dreptul de a efectua operațiuni de înscriere în arhivă, atunci când există probe suficiente cu privire la practicile respective”.
Același punct din lege arată că ”măsurile luate își vor produce efectele până la soluționarea definitivă a cauzei, potrivit dispozițiilor Legii concurenței nr. 21/1996; după acest moment Autoritatea de Supraveghere va dispune măsuri în concordanță cu hotărârea Consiliului Concurenței, respectiv a instanței judecătorești”.
Din dispozițiile legale, reiese că Ministerul Justiției este reglementator pe o piață în care se constată o concentrare economică excesivă, cauzată de tolerarea și nesancționarea de practici anticoncurențiale.
„Reiese, pe cale de consecință, că legea a fost încălcată chiar în ‘casa legii’, deoarece, deși cunoștea starea gravă de dezechilibru a pieței, Serviciul Profesii Juridice Conexe, autoritatea responsabilă din Ministerul Justiției, nu a sesizat Consiliul Concurenței asupra acestei situații anticoncurențiale”, spun sursele Capital.
Capital a aflat că investigația a pornit, în fapt, de la o plângere referitoare la blocarea intrării pe o piață ce se dorește concurențială. Care, conform surselor noastre, a adus suficiente dovezi și argumente legale pentru a determina Consiliul Concurenței să cerceteze neregulile din ograda Ministerului Justiției.
„Acuzațiile din plângerea care stă la baza investigației se îndreaptă spre Instrucțiunile Ministrului Justiției nr.3128/C/28 octombrie 2003 privind criteriile de autorizare a operatorilor de arhivă, despre care se spune că acestea s-au constituit într-o barieră artificială și excesiv de restrictivă în ceea ce privește condițiile de autorizare, având astfel ca efect limitarea concurenței pe piața serviciilor respective. Dacă legăm faptele, avem, mai întâi, aceste Instrucțiuni, care interpretau legislația după bunul plac al celor din Ministerul Justiției și care au fost menținute timp de 15 ani. Apoi, trebuie să subliniem că acest ‘act’ a fost desființat ‘cu forța’, doar când Parlamentul a adoptat o nouă lege în domeniu (Legea nr. 297/2018 privind Registrul Național de Publicitate Mobiliară). Mai e necesar să repetăm și faptul că investigația Consiliului Concurenței a pornit de la plângerea unei entități private, iar nu de la autoritatea de supraveghere. Tragem linie și constatăm că toate indiciile duc spre nereguli grave în Ministerul Justiției, cel care ar trebui să fie garantul și paznicul legalității în statul român”, arată sursele noastre.
Acestea subliniază că „angajații din Serviciul Profesii Juridice Conexe, persoane cu vechime în minister, nu și-au făcut treaba pentru care sunt plătiți, pentru că era de datoria lor să atragă atenția miniștrilor care s-au perindat pe acolo, atât asupra acelor Instrucțiuni care s-au dovedit ilegale, cât și asupra situației anticoncurenționale de pe piața RNMP. Nu au făcut-o timp de 15 ani, perpetuând în cunoștință de cauză practici și metode care au dus la încălcarea legii și favorizarea unor actori economici”.