Cuza le-a dat ţăranilor pământ. O idee de inspiraţie franceză: pământul unei ţări aparţine poporului

Domnia lui Alexandru Ioan Cuza, sub lupă! Un nou podcast marca Evenimentului Istoric, difuzat exclusiv pe canalul „HAI România!”.

Reformele radicale ale lui Alexandru Ioan Cuza, cum ar fi secularizarea averilor mănăstirești și reforma agrară, precum și despre opoziția pe care a întâmpinat-o, dar şi noua viziune și stabilitate aduse de Carol I într-o perioadă de mare importanță pentru formarea statului român modern – toate au fost analizate în profunzime de către Dan Andronic şi invitatul său, istoricul Alex Mihai Stoenescu.

Pe vremea lui Cuza, aproximativ jumătate de milion de familii de ţărani au primit, pentru prima dată, o bucată de pământ, a spus jurnalistul Dan Andronic.

Istoricul Alex Mihai Stoenescu a subliniat un aspect ideologic foarte important. Acesta a modelat gândirea oamenilor politici ai vremii, în special a lui Alexandru Ioan Cuza şi Mihail Kogălniceanu.

„De la Bălcescu, de inspiraţie franceză – Jules Michelet, celebra sa lucrare „Le peuple” – a apărut această idee, care era fundamentată şi de o serie întreagă de jurişti. O idee de drept istoric şi anume că pământul unei ţări aparţine poporului. A aparţinut dintotdeauna poporului, de când s-a format acel popor. (…)

Şi el a fost furat, jefuit, de boieri, că aşa s-au constituit boierii în Moldova şi Ţara Românească. Ei au luat, unii au şi cumpărat şi, mai grav, la un moment dat a fost un domnitor care i-a lipit pe ţărani de pământ – Mihai Viteazul. De atunci s-a declanşat un fenomen de acaparare a pământului ţării de boieri. (…)

Toate elementele de capitalism, de aspect modern, în care ţăranul îşi oferea braţul de muncă… toate elementele astea de apariţie a capitalismului erau controlate strict de Partida Conservatorilor. În primul rând, să nu se ia şi să se dea ţăranilor pământ din moşiile lor. (…) Proprietarii au cedat şi au dat terenuri nearabile, pârloage, tot felul de lucruri din astea, ca să zică  «Da, domnule, am dat la ţărani!»”, a explicat istoricul.

Regimul personal instituit de Cuza după 2 mai 1864 i-a nemulţumit pe liberalii radicali, care s-au aliat cu conservatorii

Apoi, s-a discutat un alt subiect extrem de important. De ce marile puteri au acceptat lovitura de stat prin care a fost înlăturat Cuza?

Prin manevra lor, cei care l-au dat jos au încălcat Proclamaţia de la Islaz, angajamentul de la 1848 sau jurământul masonic. Dar şi promisiunea făcută Sultanului că va fi doar o chestie pasageră, urmând să vină un domnitor străin.

„A existat imediat o corespondenţă în Franţa cu Împăratul Napoleon al III-lea, dar şi în Germania. Cuza a explicat că datorită partidelor politice şi a războiului permanent dintre ele şi a faptului că nu se pot introduce legile, nu se pot vota, am pierdut 5 ani de domnie, în care n-am rezolvat reformele moderne, de transformare în stat modern, pe care le cerea Franţa, Germania şi Occidentul.

Cuza a explicat: «Au trecut 5 ani, m-am luptat, m-am chinuit să aduc la o înţelegere… dar nu am reuşit să obţin o majoritate. Şi atunci sunt nevoit să le dau eu prin decrete.»

Sigur că partidele s-au organizat din nou, conservatori şi liberali (…) au considerat că cea mai bună soluţie, care trebuia să fie conspirativă, că nu puteau să o facă pe faţă, este să se întrunească într-o lojă masonică şi pregătirea răsturnării lui Cuza să se facă printr-o lojă masonică”, a precizat Alex Mihai Stoenescu.

Alexandru Ioan Cuza ar fi putut fi asasinat. De ce nu s-a întâmplat asta?

Pe 11 februarie 1866, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a fost forţat să abdice. În cadrul acestei lovituri de stat, conspiraţioniştii au analizat şi posibilitatea unui asasinat.

De ce au renunţat însă să îl omoare pe Cuza? Totul a avut legătură cu imaginea pe care doreau să o lase în Occident.

„A existat în această conspiraţie şi varianta omorârii lui Cuza, a asasinatului. Ei au considerat că pentru Occident şi mai ales pentru Franţa… trebuie să faci ceva care să dea impresia că masele, populaţia, s-au săturat de domnia lui Cuza.

Presa în toată această perioadă, 1864-11 februarie 1866, a pompat acuzaţia de corupţie. Guvern corupt, domnitor corupt. (…)

Parcul Cişmigiu din Bucureşti a fost mult mai mare decât este acum. Cuza a avut un secretar belgian, care a condus camarila, a condus toate aceste acte de corupţie şi le făcea în numele lui Cuza. (…)

Parcul era mai mare şi a început să dea bucăţi din parc pentru construcţia de case. Şi sunt o serie întreagă de vile pe care le vedeţi. Înainte acolo încă era parc”, a mai explicat istoricul Alex Mihai Stoenescu exclusiv pe canalul „HAI România!”.