Lumea lui Caragiale, cea de la sfârșitul secolului al XIX-lea, era marcată de politicianism, demagogie, aranjamente de culise, ipocrizie și o societate dominată de interese meschine. Personajele lui Caragiale – Tipătescu, Cațavencu, Farfuridi, Brânzovenescu – nu sunt doar figuri comice, ci și portrete ironice ale unei realități în care cinstea și competența erau deseori înfrânte de oportunism și impostură.

Multe dintre tarele descrise de Caragiale au supraviețuit timpului

Dacă privim lumea de astăzi, constatăm cu ușurință că multe dintre tarele descrise de Caragiale au supraviețuit timpului. Societatea românească se confruntă în continuare cu populism, corupție, lipsă de meritocrație și un teatru al absurdului în politică și administrație. Multe dintre expresiile sale, precum „să se revizuiască, primesc, dar să nu se schimbe nimic”, rămân actuale, dovedind că spiritul caragialesc nu a dispărut.

„Erau alte vremuri. (…) Conjunctura numirii lui la Teatrul Național a fost și ea o conjunctură politică.

Când a venit guvernul conservator, el a spus ‘Bun, a venit Maiorescu la Instrucție și Culte’ (cum se chema ministerul atunci), el a spus ‘E momentul. E normal’. Era deja dramaturg arhicunoscut”, a relatat Sever Voinescu, redactor șef la Dilema, în cadrul podcastului de pe canalul de YouTube „HAI România!”.

Maiorescu nu a vrut inițial să-i dea postul

De asemenea, Sever Voinescu a explicat că Titu Maiorescu nu a vrut inițial să-i dea postul lui Caragiale.

„Maiorescu inițial n-a vrut să-i dea postul, având o intuiție foarte bună, spunând ‘Dacă ți-l dau va fi foarte rău. Întâi, pentru că tu nu ești făcut pentru asta’. În al doilea rând, lui Maiorescu i se părea că numirea lui Caragiale la Teatrul Național este că ai pune un nebun în fruntea unui azil de nebuni. (…) El a fost foarte dezamăgit de refuzul lui Maiorescu.

Până la urmă, l-a numit. Sunt două variante. Unii spun că însăși Regina Elisabeta ar fi intervenit. Alții spun că mai degrabă ar fi avut o discuție cu Petre Carp, care i-ar fi spus lui Maiorescu că Caragiale trebuie numit. Și a fost rău. Rău, rău, rău și pentru el și pentru teatru. De altfel, nu a stat un an, a stat vreo 10 luni”, a completat Sever Voinescu.

Lumea lui Caragiale și lumea de astăzi par să fie separate de mai bine de un secol, dar, în esență, ele se oglindesc una pe cealaltă, confirmând că anumite metehne sociale sunt greu de eradicat.

O călătorie în timp, dar și o actualizare aproape perfectă, vă oferă azi Dan Andronic împreună cu invitatul său, Sever Voinescu, redactor șef la Dilema. Comedie, dramă, cultură, o emisiune care le va cuprinde pe toate. Ne vedem la 12.00, live, pe canalul de YouTube HAI ROMÂNIA și pe pagina de Facebook EVZ.

Întregul podcast poate fi urmărit aici.