În cadrul noului episod din data de 28 februarie, care poate fi vizualizat integral pe canalul de YouTube HAI România!, Virgil Măgureanu a vorbit despre exilul de la Focșani și nu numai.

”Am fost extrem de surprins de această decizie. Nu mă așteptam la asta, chiar dacă știam că sunt urmărit, am fost prevenit de microfoanele din biroul meu, mi se zisese să nu mai merg prin județe cu mesajele mele și cu doctrinele mele de politică contemporană de atunci, cum le numeau ei.

Este vorba aici despre urmăritorii fostei Securități care s-au strâns în jurul instituției unde eram atunci (profesor la Academia Ștefan Gheorghiu). Tot ei mi-au spus că eram urmărit, că nu mai eram dorit de către regimul de atunci.

Nu am fost niciodată abordat de cineva din această Securitate, ci doar de intermediari.

Nimeni nu s-a sinchisit vreodată să explice de ce am fost mutat cu forța la Focșani. Doar m-au anunțat că voi fi muzeograf șef la muzeul din acest oraș. Am primit doar o foaie, un bilet, că voi fi mutat acolo. Era opt mai 1989, ora 10 dimineața când am fost chemat la Rectorat de către al doilea om din structura Academiei Ștefan Gheorghiu, prorectorul Bratu Păun, un fel de organizator. El mi-a spus: „Ai visat urât azi-noapte?”, așa am fost abordat atunci. I-am zis că nu-mi amintesc și mi se înmânează fițuica aceea în care se nota că sunt mutat la Focșani.

A fost unul dintre rarele momente în care mi-am ieșit din simțiri, mă enervasem foarte tare și am început să vociferez. Mi se părea flagrant. Am ieșit de acolo trântind ușa. Am avut apoi câteva zile la dispoziție să-mi adun lucrurile de la Ștefan Gheorghiu.

Am vrut apoi să vorbesc cu șeful instituției, Dumitru Popescu, să știu și eu ce știu ei, de ce sunt pedepsit. El pe toți ne privea de sus, era trufaș. Am făcut câteva solicitări pentru a mă vedea cu el, și până la urmă am primit răspunsul „Lasă că știe el ce a făcut”.

Am fost mutat acolo singur, fără familie, ceea ce se întâmpla foarte rar. Tocmai de aceea m-am temut foarte tare pentru familia mea. M-am chinuit zilele acelea să le fac rost de tot ce le trebuie. Îmi părea rău că mă despart de ei, de copii mei care erau minori atunci, aveau nevoie de mine. Securitatea a fost brutală.

Am fost anunțat pe data de opt mai, iar la Focșani am ajuns după data de 20. În toate aceste zile m-am chinuit să schimb Focșaniul cu Satu Mare, orașul meu de origine, însă nu am reușit să fac asta”, a precizat Virgil Măgureanu.

Virgil Măgureanu spune că soția sa a fost foarte solidară

În cadrul podcastului, Virgil Măgureanu a mai spus că ”soția mea mi-a fost tot timpul solidară, niciodată complice, așa cum se spune despre ea. Într-adevăr, știa întotdeauna ce mi se întâmplă și ea, la fel ca mine, era de părere că toate acestea erau ilegitime, de domeniul imposibilului. De atunci, s-au tot scris multe despre mine și soția mea, familia mea, ceea ce nu mi se pare potrivit.

Știa că eu detest dictatura ceaușistă, nu aveam nimic cu nicio persoană, doar cu regimul”.

Virgil Măgureanu povestește despre anul de după Revoluție

Primul șef al Serviciilor Secrete (SRI) de după Revoluția din 1989 a mai povestit și cum a fost anul de după Revoluție.

” La aproape un an distanță, după Revoluție, la scurt timp după ce am fost numit șef al Serviciilor Secrete, Adrian Păunescu m-a căutat și mi-a transmis că Dumitru Popescu vrea să ne întâlnit, insistă chiar. I-am zis lui Adrian că nu vreau să fac asta, știa deja părea mea despre acel domn.

După ceva timp, mi-am reproșat faptul că am refuzat să mă văd cu Dumitru Popescu. Știam cine este, știam cum gândește, știam că ar fi putut să-și recunoască vina într-o manieră diplomatică”.

De asemenea, Virgil Măgureanu a vorbit și despre Dumitru Popescu despre care a precizat ”era cândva prin 1985 sau 1986 când am fost la o audiență la el, una dintre puținele dăți. Voiam să-i cer dreptul la o bursă. Am discutat mai multe atunci cu el, în principal despre materia pe care o predam acolo. A fost un dialog sec, mai mult un „dialog al surzilor.

Nu m-am gândit niciodată să-l invit și pe Dumitru Popescu în „cercul complotiștilor”. Nu aveam niciun fel de încredere să-i dezvălui lui ceva. Nici nu cred că ar fi acceptat”.

Despre Securitate și ”brutalitatea” ei

Jurnalistul Ionuț Cristache a spus ”domnule Măgureanu, dumneavoastră ne declarați că ați început pe atunci un complot pentru a da jos regimul comunist din România, iar acum spuneți că Securitatea a fost brutală cu dumneavoastră mutându-vă de la profesor la București la muzeograf șef la Focșani. Lucrurile se cam bat cap în cap puțin”.

Răspunsul din partea invitatului din podcastul ”Istorii Secrete” nu a întârziat să apară, iar acesta a răspuns ”la această întrebare nu știu ce să răspund. Cu mine nu s-a vorbit niciodată despre această mutare. Mi s-a spus doar că se știa ce fac și despre grupul din care fac parte. Eu nu știa, și nu știu nici acum ce informații dețineau ei despre mine”.

Ulterior, gazda podcastului a precizat ”putem pune problema și altfel. Poate Securitatea știa foarte bine cine sunteți, ce vreți să faceți și tocmai de aceea a abordat situația dumneavoastră mai blând, într-un mod mai pașnic. Le era cumva teama că, în momentul în care veți ajunge la putere, dumneavoastră și grupul din care făceați parte, v-ați fi putut răzbuna?”.

”Nu știu exact ce au gândit ei. Știu doar că se gândeau foarte bine că se va face o schimbare și că trebuie să aibă grijă cu cine își fac de lucru. Treaba aceasta cu răzbunatul, de asemenea, este puțin probabilă. Eu nu știu pe nimeni care, după 1989, a venit și s-a răzbunat pe ceea ce a pățit de pe urma acțiunilor Securității. Eu și colegii mei de pe vremea aceea aveam cu totul altă treabă, aveam alte priorități. Nu se stătea gândul la vreo răzbunare. Am fost nevoit să construiesc o instituție, nu să pierd timpul”, spune Virgil Măgureanu.

Grupul de complici nu era unul mic

Nu în ultimul rând, primul șef al Serviciilor Secrete (SRI) de după Revoluția din 1989 a mai spus că grupul de complici ”nu era un grup mic, era numeros, iar eu eram unul dintre cei care aveau legături la vârful acestui grup. Nu eram șantajabil pentru asta”.

Ionuț Cristache a mai spus ”sunteți de părere că Securitatea vă considera un grup lipsit de importanță? Incapabil să pună probleme regimului?”.

La rândul său, Virgil Măgureanu a spus ”complet eronat. Se știa atunci, prin cercuri mai restrânse, că existăm, că vrem să facem ceva și că un grup va urma să înlocuiască alt grup. Iar foarte multă lume se cam aștepta la această mișcare. Asta pentru că România a fost una dintre ultimele țări în care regimul comunist a căzut. Din nefericire, la noi s-a întâmplat această schimbare prin vărsare de sânge, nu pot acum să nu-mi amintesc despre acele momente.

Cei care se pregăteau să ia puterea își făceau socotelile din timp cu privire la momentul cel mare”, spune acesta.