O zi fatidică i-a hotărât destinul, a explicat scriitorul Florin Chirculescu. În cartea sa „Solomonarul”, personajul Mihai Eminescu este prins între istorie și actualitate într-un joc al imaginației țesute pe o realitate biografică a poetului național, impecabil documentată.
Scriitorul Florin Chirculescu a mărturisit, în studioul EVZ-Capital, că a ales acest titlu pentru romanul său întrucât personajul „are un control al timpului”.
„Solomonarul este cel mai mișto personaj din folclorul nostru, legat de călușari. E copilul născut cu căniță, care este luat și ținut în ținutul solomonăriei unde învață ani de zile tainele solomonăriei. E legat de trecerea timpului, de-asta l-am ales. Aveam nevoie de o umbrelă astfel încât Eminescu să se întâlnească cu progresiștii de azi”, a afirmat invitatul jurnaliștilor EVZ.
A fost asasinat civil la vârsta de 33 de ani, pe 28 iunie
Invitatul a subliniat că perspectiva în care a gândit volumul inspirat de Eminescu se referă la o ambiție personală de a deconstrui clișeele legate de poetul național. Când începem să vorbim despre Eminescu gazetarul, unii încep să se întrebe ce gazetar. După ce-i citești articolele, vezi că ERA gazetar, afli că a avut și un anumit soi de activism naționalist, așa cum era toată Europa de atunci. A fost membru fondator al societății Carpații, a fost dat în gât, a fost pe o listă, lista a ajuns la Franz Josef. Cine i-a turnat? Sunt tot soiul de discuții acum”.
Abordarea inedită folosită de Florin Chirculescu se referă la dubla moarte a lui Eminescu, cea reală și cea simbolică, civilă. „Eu am simțit din cartea ta că a fost un atac concomitent din toate direcțiile. Interzis ca jurnalist, scos afară din presă, distrus ca poet pentru că el după aia nu a mai făcut nimic. Practic el a fost asasinat civil la vârsta de 33 de ani, pe 28 iunie”, a remarcat co-moderatorul podcastului Contrapunct EVZ, Mirel Curea.
Scriitorul a explicat contextul acestui moment fatidic al destinului poetului. „Era o perioadă în care aveau loc negocieri pe sub masă între România, Austro-Ungaria și Germania, lumea germanică. Cel care se ocupa de aceste negocieri, un om remarcabil după părerea mea, Petre Carp, a făcut o chestie absolut genială. L-a trimis pe fiul său să facă Liceul Francez la Berlin, a fost găzduit de directorul acelui liceu car era hughenot, protestant. Acest Carp a fost expus din copilărie unor influențe culturale disctincte, franceză și germanică. Petre Carp a fost trimis la Bonn să țină discursul de primire pentru studenții germani. El negocia această alianță, a fost tot timpul filogerman, lucru care avea să-l coste în 1916″.
Eminescu își făcea documentarea îngrozitor de bine
În acest context istoric și politic tulbure, „Eminescu avea de comentat. Dar nu de supărare sau de nervi. Lumea nu știe, dar Eminescu își făcea documentarea îngrozitor de bine. Din cauza asta este și dificil să-i citești articolele, pentru că neavând link-uri ca azi, el ca să ajungă la expunerea de motive prezintă tabele, statistici (…) Are zone de labirism pur”, a continuat invitatul în studioul EVZ-Capital.
Acesta apreciază că poetul și jurnalistul avea o pregătire economică extrem de solidă, care a făcut de altfel obiectul unei teze de doctorat. Eminescu apăra resursele naturale ale României, fiind adeptul școlii economice protecționiste germane, a mai explicat Florin Chirculescu. Pe de altă parte, Eminescu a scris articole deosebit de dure la adresa Vaticanului, a Nunțiului apostolic, „ceea ce l-a scos din minți pe Carp. Ăia pe afară au început să întrebe ce se întâmplă. Eminescu era totuși citit”, a mai explicat invitatul.
De la ce a pornit îndemnul Mai potoliți-l odată pe Eminescu”
Toate aceste intervenții publice ale poetului și gazetatului naționalist i-au atras nemulțumirea ultra-conservatorului P. P. Carp și a susținătorilor săi, a mai punctat scriitorul, subliniind că ziua de 18 iunie 1983 a fost cea în care destinul poetului național s-a frânt ireversibil. „Carp I-a scris lui Eminescu. Mai potoliți-l odată pe nebunul ăla, mai potoliți-l odată pe Eminescu. Rândurile pe care le-a scris împotriva catolicismului au fost deosebit de dure. Era un gazetar așa cum ar trebui să fie toți gazetarii. Își ridica lumea în cap nu pentru că făcea balet, ci pentru că era patriot. Că a fost o chestie concertată sau ba, în aceeași zi Eminescu a înnebunit, a fost internat la nebuni și aici este multă literatură de investigație (…)”.
