Eliza Ene-Corbeanu: Trăim dosarele alături de clienţi, suferim alături de ei

Scriitoarea Eliza Ene-Corbeanu vine cu un talent care pendulează cuprinzător între experiența de viață și finul ochi de cunoscător al resorturilor sufletului uman. Iar avocatul Eliza Ene-Corbeanu ne oferă în carte scene din lumea instanțelor de judecată, locuri unde secunda poate răsturna destine.

Jurnalistul Mirel Curea a provocat-o pe Eliza Ene-Corbeanu să povestească ce a făcut-o să pornească cu acest demers literar şi cum este acum văzută de către colegii săi.

„Nu m-am gândit niciodată niciodată că o să am un sentiment de frică atunci când o să dezvălui public lucrurile pe care le-am trăit eu sau colegii mei.

Acum, după 6 ani, aproape 7 de scris „Viaţa la Curte”, deja lumea ştie ce înseamnă „Viaţa la Curte”. Mă refer la lumea noastră, a justiţiei.

Sunt personaje care s-au recunoscut şi chiar dacă le-am prezentat eu într-o notă negativă, au avut un soi de mândrie personală că au devenit personaje într-o carte. (…) Sunt personaje negative care trăiesc şi se hrănesc cu această energie negativă pe care o transmit celor din jur.

Şi atunci e un soi de orgoliu: Uite, domne, a scris despre mine în carte!

Au mai fost judecători care m-au întrebat, spre exemplu, de ce nu pun numele reale ale personajelor. Am zâmbit, pentru că întâmplarea face ca acel judecător să fi fost unul din personajele mele, însă nu i-am mărturisit asta în sală. I-am răspuns: Păstram aşa, un soi de mister!

Chit că marea majoritate a cazurilor despre care am scris sunt oarecum notorii şi dacă investighezi mai mult, reuşeşti să-ţi dai seama despre cine e vorba. N-am vrut neapărat să fac o listă albă si una neagră, o listă a ruşinii.

Am vrut să arăt ce se întâmplă în interior, viaţa noastră de zi cu zi, să înţeleagă oamenii ce trăim. Pentru că să fim serioşi, nimeni nu iubeşte avocaţii sau se duce cu plăcere la un avocat. Dar puţini ştiu că avem şi noi trăirile noastre, dramele noastre, că trăim dosarele alături de clienţi, suferim alături de ei, dacă eşti o persoană empatică, cum sunt eu”, a mărturisit Eliza Ene-Corbeanu în faţa lui Mirel Curea.

De ce iubesc românii atât de mult să meargă în tribunale?

Avocata a mai spus, în cadrul emisiunii de vineri, că România este o ţară de procesomani, numărul plângerilor şi al dosarelor penale urcând extrem de mult în ultimii ani.

Motivul principal, spune Eliza Ene-Corbeanu, ar fi chiar neîncrederea în justiţie.

„Suntem o ţară de procesomani şi atunci cam fiecare are în familie pe cineva care s-a judecat, pentru o speţa minoră sau poate una mai importantă. Şi atunci poate fiecare familie se identifică printr-una din poveştile pe care eu le-am scris. (…)

Suntem foarte mari procesomani, există milioane de cauze. Cel puţin în ultimii ani, numărul dosarelor penale, al plângerilor penale a crescut atât de mult, încât ne-ar fi mai uşor să facem liste cu oameni care n-au avut un dosar penal sau care nu s-au dus să se plânga la Poliţie sau Procuratură sau care n-au fost daţi în judecată de vecini, soră, frate, unchi, prieten, cunoştinţă, coleg de muncă.

Iar lucrul ăsta se poate traduce printr-o neîncredere, în justiţie în primul rând, pentru că la noi se merge până în pânzele albe. Noroc că nu avem decât o cale sau două de atac, dar le avem şi pe alea extraordinare. Dacă ar exista un extraordinar la extraordinar, cu siguranţă am ajunge şi până acolo. (…)

Noi ne gândim dinainte de ce cale de atac urmează să uzăm ca să ne plângem de precedenta judecată”, a mai explicat Eliza Ene-Corbeanu.

Podcastul a fost difuzat de la 12:00, live, pe canalul de YouTube Evz-Capital și pe pagina de Facebook evz.ro şi poate fi urmărit intregral mai jos.