Așadar, fostul șef al Gărzii de Mediu a spus în cadrul podcastului de pe canalul de YouTube „HAI România!” că România și Europa au eșuat la acest capitol, fiind vorba despre o rezervație la nivel mondial.

„Noi cumva trebuie să ne uităm în urmă un pic. Am avut câteva inițiative ale celor din Ucraina legate de acest canal în trecut. Dacă ne uităm pe imaginile satelitare care sunt accesibile și un copil de 12 ani poate să vadă că începând cu anii 2000, în mod special 2014 am avut la gura de vărsare a canalului cantități foarte foarte mari de aluviuni, nefirești și nenaturale.

Ne uităm și la gurile de vărsare ale celorlalte brațe și nu vedem acumulările astea. Ne uităm și istoric, avem imagini satelitare din 1984 și vedem că în 20 de ani nu s-a întâmplat nimic. Deodată avem o insulă care se transformă în peninsulă, niște cantități aluvionare care nu aveau cum să ajungă pe Dunăre în mod natural. Ele sunt dezvoltări în urma unor activități antropice, respectiv dragare, adâncire de canal.

Lucrurile astea cu siguranță le-au văzut autoritățile pentru că primesc imagini satelitare la nivel național. Dezvoltarea asta de la insulă în peninsulă și la un nou teritoriu mărginaș gurii de vărsare trebuia să ridice niște semne de întrebare și să nu fim reactivi și proactivi. Demersul ăsta trebuia să se întâmple cel puțin acum 3-4-5 ani de zile. În opinia mea lucrările de adâncire sunt făcute pe Bâstroe. Au ajuns de la 3, 9 m la 6,5 m sau chiar mai departe la 8,4 m, văzând acele imagini satelitare cu acele depozitele imense de aluviuni de la gura canalului”, a spus Octavian Berceanu la „România lui Cristache”.

România și Europa au eșuat în această privință

Mai apoi, fostul șef al Gărzii de Mediu a subliniat că situl este un patrimoniu mondial și are anumite condiții care trebuiau să fie respectate.

„România și Europa au eșuat, pentru că vorbim de o rezervație la nivel mondial. E un sit care are anumite condiții pentru că este un patrimoniu mondial. Și Europa era implicată direct, iar organizațiile care protejează Dunărea și Delta sunt la nivel european cel puțin. Mi-a luat un sfert de oră să analizez imaginile satelitare, ca să trag și concluzii.

Vorbim de niște hectare vizibile la suprafața mării, hectare care se întind ca un con, care au o bază foarte mare și aceste hectare mai sunt și măturate de ape. Niște volume foarte mari care puteau să provină doar din adâncirea sau lărgirea acestui canal, dintr-o intervenție majoră. Eu merg pe adâncire, pentru că aluviunile astea vin din adâncirea. Mai sunt câteva aspecte. Zona de nord a canalului este brăzdată aproape ca o grilă de de incendii.

Incendiile alea nu sunt incendii puse de 2-3 țărani din zonă ci suprafețe de zici de hectare sunt incendiate sistematic. Ca să faci această incendiere asta a însemnat că a scăzut nivelul apei pentru că nu ai cum să ai suprafețe de uscat atât de mari. S-au format grinduri, care înseamnă niște zone de mal înconjurate de ape, dar acolo a scăzut și nivelul apei ca să poți incendia acele suprafețe foarte foarte mari.

Asta îmi spune că adâncirea acestui canal are niște repercusiuni vis-a-vis de ecosistemul de acolo. Faptul a fost ars și pârjolit distruge orice ecosistem. Dacă ne uităm tot pe harta satelitară de la NASA când avem fenomenul acesta puternic de incendiere este în perioada de primăvară în 2022. În primăvara lui 2022 acel nivel al apei era extrem de scăzut, în urma unor lucrări. Atunci aveam deja primele lucrări finalizate cu efecte sesizabile în ecosistem.

Cumva se vede pe satelit o dâră de nisip care merge spre mare chiar în zona Canalului Bâstroe. N-ai cum să ai deversările astea de aluviuni în cantități atât de mari, mai mari decât brațele Dunării. La vărsare deja s-a creat o peninsulă și merg pe mulți kilometri. Vorbim de cantități foarte foarte mari.

Pe Google Earth Pro, dacă mergem din 1984 până 2004, timp de 20 de ani, nu vedem nici măcar un grăunte de nisp așezat din gura de vărsare. Și din 2004 începe să crească o mică insulă care explodează în 2014 și devine o peninsulă și parte din teritoriu”, a mai spus Octavian Berceanu.

Ce putea să facă Garda de Mediu și autoritățile

„În zona Deltei există o administrație, ARBDD-ul, Administrația Deltei Dunării, care poate să vadă lucrurile astea. Apoi există Poliția de Frontieră care monitorizează orice tip de navă care intră în zona respectivă, care tranzitează. Ori dacă ți s-a schimbat tipul de navă, nave mult mai mari, care pot suporta o încărcătură mai mare de 1.250 de tone circulă în zona aia automat te duci cu gândul că s-au produs niște modificări substanțiale care să poată permite accesul acelor nave în zonă.

Noi mai avem și alte instituții ale statului care monitorizează satelitar. Securitatea României se bazează și pe securitate satelitară, sunt curente, sunt obligatorii. Din acele modificări vezi că s-au produs niște modificări. Toate lucrurile sunt vizibile”, a completat Octavian Berceanu.

Subiectul Bâstroe este o negociere între România și Ucraina

„Astfel de dezechilibre majore se întâmplă în pădurile din zona deltei amazoniene, în pădurile amazoniene, se întâmplă în zonele de conflict frecvent. Ori acum un an și jumătate Ucraina nu era în conflict. Deci puteam face demersuri oricând. Eu cred că aceste demersuri vin într-un anumit context dacă te uiți din afară. Orice zonă de conflict intră într-o reconstrucție a zonei respective, în cazul nostru estul Ucrainei. Vor fi foarte mulți bani care vor ajunge pentru reconstrucția Ucrainei și dacă mă uit și la celalte conflicte la care România a participat a avut o bucățică, o felie.

Cred că politicienii noștri care au beneficiat în trecut de aceste mici felii de reconstrucție s-au trezit acum că se împarte tortul pentru reconstrucția Ucrainei și au venit cumva ca într-o formă de mic șantaj, au venit cu un as la masa asta, poate prind și ei o felie mai mare. Cred că avem de a face cu o negociere de fapt, de asta e și subiectul acum”, a subliniat fostul șef al Gărzii de Mediu.

Ce mai poate fi făcut

Potrivit celor spuse de Octavian Berceanu, în momentul de față au rămas puține lucruri care pot fi făcute.

„Din păcate sunt puține lucruri care pot fi făcute în momentul de față. Ca să fim activi, ar trebui să avem acces în zona respectivă, să comparăm cu datele satelitare și să atragem și instituțiile europene în acest subiect. Arătăm cu degetul înspre Ucraina, dar aceste incendieri și un managemnt impropriu îl avem chiar în țară, în România, unde zona respectivă e brăzdată de incendii, arată ca Sevastopolul sau ca orice altă zonă de conflict”, a susținut specialistul.

Ce era Bâstroe înainte de 2004

Specialistul a amintit că dezvoltarea unui unui port în zona respectivă este „o viziune care a fost pe masa guvernului din Ucraina de cel puțin 15 ani, 20 aproape”.

„Era un canal, dar ucrainenii nu au dezvoltat în zona respectivă un port din cauza adâncimii mici a canalului, cu toate că exista și această posibilitate, era greu să te pui pe vremea sovieticilor cu crezul lor. Însă sub presiunea momentului și a nevoii de a dezvolta… Dezvoltarea unui port acolo nu este dată de război, acum a devenit o necesitate și s-a accelerat procesul, dar este o viziune care a fost pe masa guvernului din Ucraina de cel puțin 15 ani, 20 aproape”, a explicat acesta.

Efectele tragice ale adâncirii Canalului Bâstroe

„Noi trebuie să ne uităm ce înseamnă un trafic de nave de mare tonaj în zona respectivă. Nu vorbim doar de urmele lasate în urma navelor. Vorbim de deversări de subsanțe periculoase, vorbim de deversări de deșeuri, astea le vedem în largul portului Constanța. Vorbim de foarte multe lucruri care se aruncă. Pleacă deșeuri din România sau Ucraina care figurează că ajung în alte porturi din alte țări, dar de fapt la 60-70 de km sunt deversate în larg.

Mai sunt și specialiști care spun că vom avea schimbarea migrațiilor speciilor de pești care sunt păcăliți de adâncimea acestui canal care se oprește cumva, pentru că nu va avea aceași adâncime și pe partea superioară. Vom avea o degradare a diversității foarte pronunțată. Asta e o parte.

A doua parte este că va seca cumva. Ucrainenii spun cumva că nu vor fi implicații vis-a-vis de nivelul apei. Dar toată lumea știe că în momentul în care te duci pe un râu cu balastiere a scăzut apa în puțuri. Pânza freatică coboară foarte mult. Aici e o zonă sensibilă. Dacă a scăzut pânza freatică cu doar un metru toată zona aia devină aridă. Aluviunile sunt ca betonul, le spargi pur și simplu cu ciocanul. Nu mai sunt apte care să susțină viața.

Eu îi rog să meargă în teren și să meargă să verifice ce se întâmplă acolo în vară sau chiar în primăvara asta pentru că e o primăvară secetoasă. Să vadă efectele”, a transmis fostul șef al Gărzii de Mediu..

De ce nu a intervenit România

„Eu îi bănuiesc de foarte multă incompetență. Am lucrat în instituțiile statului. La Garda de Mediu nu sunt în stare să gestioneze niște imagini simple pe Google Maps. Mulți funcționari nu sunt capabili să gestioneze informația și să strângă informații din surse libere.

Din punctul meu este culpabil. Trebuia să aduci la cunoștință instituțiilor internaționale. E vărsarea Dunării, un teritoriu vast cu implicații la nivel internațional. În momentul în care ai niște implicații la nivel internațional și tu mergi pe sub radar pentru că ai niște vecini incapabili să gestioneze această problemă este o culpă”, a conchis Octavian Berceanu.