Potrivit lui Virgil Măgureanu, Nicu Ceaușescu, unul dintre fii dictatorului, nu era un personaj diabolic, așa cum mulți considerau.

Virgil Măgureanu: Nicu Ceaușescu nu a știut să se apere

Fostul șef al SRI este de părere că Nicu Ceaușescu nu s-a apărat suficient de bine împotriva acuzațiilor care i s-au adus.

„Nu cred că ideile noastre au ajuns și la Nicu Ceaușescu, știu din surse sigure că în momentul în care Nicu a plecat din Sibiu spre București, el venea să își pună la dispoziție serviciile lui către regimul Iliescu. Mă gândesc acum la asta cu destulă deprimare, pentru că, privind retrospectiv, Nicu Ceaușescu nu a fost personajul diabolic pe care îl acuzau unii și alții de tot felul de lucruri.

Părerea mea este că așa cum alții au greșit, făcând tot felul de lucruri atunci, nici Nicu nu a intuit că nu e bine venit în împrejurările atât de tulburi de atunci când toți încercau să își construiască pe genunchi o postură anticomunistă.

Într-un fel sau altul, cred că Nicu Ceaușescu putea să se apere mai bine, pentru că avea tot felul de lucruri contorizate în favoarea lui, pentru că nu a fost între cei care a făcut numai lucruri rele în timpul regimului. Nicu a încercat să atenueze  poziția multora, să îi protejeze pe unii și pe alții împotriva unor excese ale regimului.

Eu știu lucrurile acestea din surse foarte sigure, mi le-au spus martori ai epocii. Mulți dintre cei care mai încercau să atenueze din excesele dictaturii au fost ajutați de Nicu. El ar fi putut atunci, chiar și în timpul proceselor lui, să invoce aceste lucruri ca să atenueze pedeapsa care i s-a dat”, a spus acesta în cadrul podcastului Istorii Secrete de pe canalul de Youtube HAI România!.

Ion Iliescu nu este complet responsabil pentru cele întâmplate la Revoluție

De asemenea, Virgil Măgureanu a spus că Ion Iliescu poartă doar o mică parte din vină pentru lucrurile care s-au întâmplat la Revoluție.

„Nu cred că prea multe dintre excesele care au fost, și care ulterior i s-au pus cu ușurință în cârca lui Ion Iliescu sunt adevărate. Ion Iliescu, are ca orice om, greșelile și păcatele lui, dar în niciun caz nu a fost dintre oamenii care au căutat neapărat să facă rău cuiva.

Dacă împing acum șirul întâmplărilor care s-au petrecut în foarte scurtul timp de la capturarea soților Ceaușescu și închiderea lor la Târgoviște, până la momentul procesului, atunci au fost o mulțime de presiuni întâmplate din terțe părți, și nu numai de la grupul celor care au hotărât să se întâmple ce s-a întâmplat.

Nici cele care s-au întâmplat la Revoluție, și nici cele care au urmat ca acte de putere, nu îi pot fi atribuite, decât poate într-o mică măsură lui Ion Iliescu. Cu toate că, în calitate de titular al grupului, pentru că el era în definitiv cel mai proeminent din grup, ar fi cu ușurință tentat să spui că dacă grupul condus de Iliescu a hotărât ceva, înseamnă cu Iliescu are o răspundere directă și personală, dar eu nu cred că e așa.

Sunt lucruri de o mare importanță întâmplate în România acelor timpuri pe parcursul anilor 90 care au avut un impact negativ, și care nu pot fi puse în cârca unui om, mai ales nu a lui Ion Iliescu”, a adăugat fostul șef al SRI.

România nu a putut beneficia de o opoziţie adevărată în timpul comunismului

Fostul şef al SRI a dezvăluit şi informaţii mai puţin cunoscute despre persoanele care au ajuns în fruntea României imediat după Revoluţia care l-a înlăturat de la putere pe Nicolae Ceauşescu.

„În decembrie 1989, noi am vrut schimbarea, și schimbarea s-a produs, și de vreme ce s-a întâmplat acest lucru și era în acord și cu vederile noastre, nu văd de ce am nega orice legătură, cu activitatea grupului nostru, atât cât a fost ea, și a oamenilor care au reprezentat acel grup, dintre care unii au ocupat și funcții destul de importante ulterior.

Totuși, cei care au preluat funcții după 89, nu aveau suficientă experiență pentru a prelua conducerea unei țării în condiții atât de tulburi și atât de incerte, așa cum au fost evenimentele atât în România, cât și în întreaga Europă.

Alții au fost mai avantajați în privința asta, în sensul că dacă în România opoziția nu a putut fi constituită ca o alternativă certă la dictatura comunistă, de pildă, sunt țări care au putut avea „revoluția de catifea”.

România nu era nici pe departe atât de avantajată, întrucât acea constrângere excesivă exercitată de dictatura ceaușistă nu a permis constituirea unei opoziții cât de cât mai coerente. La 22 decembrie 89, odată cu plecarea lui Ceaușescu nimic din ceea ce se chema puterea regimului comunist nu a mai putut fi valabilă ca un mod de exercitare a unei puteri în România de atunci în colo.

Grupul constituit care a preluat puterea atunci era format parțial și din oameni pe care i-am cunoscut în cadrul complotului.

Eu nu am ieșit niciodată public să cer răspunderea pentru a face anumite lucruri, motivând că eu am fost „cineva” în perioada comunistă, și, după părerea mea, nici Ion Iliescu nu s-a prevalat de cele întâmplate anterior cu el însuși, sau cu cei apropiați lui, ca să își asume ceea ce și-a asumat ulterior”, a precizat Virgil Măgureanu.