„Comunismul, de fapt, nu a dispărut. S-a privatizat. Asta s-a întâmplat după 1989, pentru că în plan politic a existat un braț de sprijin al acestei privatizări, în regimul mai degrabă gorbaciovist decât capitalist de la București, unde puterea a fost preluată de Ion Iliescu, care a ținut cât se poate ca Partidul Comunist, chiar dacă se numea FSN să-și păstreze puterea. Și și-a păstrat-o.
A apelat la mineriadă. Mineriada a fost, în sine, o lovitură de stat, poate și a KGB-ului. (…) Minerii primeau niște hârtiuțe în care se spunea: «Din ordinul generalului Penciuc, duceți-i pe arestați la Poliția Sectorului.» Deci a fost o acțiune concertată, nu a fost lăsat nimic la întâmplare. Civilii care îi însoțeau aveau adresele, la Ana Blandiana, Petre Mihai Băcanu, Ion Rațiu…”, susține istoricul.
Privatizare pe ochi frumoși. Și albaștri
„În planul doi, mult mai discret, se petrecea privatizarea în sine. O privatizare care o copia pe cea din Uniunea Sovietică, încă în ființă la acea dată. Privatizarea prin metoda MEBO. Un grup de muncitori prelua câte o fabrică, uzină… Prin această metodă MEBO s-au privatizat o mulțime de uzine, primele, cele mai importante.”, a explicat Marius Oprea, care a identificat și acțiuni individuale de îmbogățire ale foștilor securiști.
„A existat și o mulgere a statului la nivel individual. Sunt o mulțime de exemple prin care ofițerii de securitate, având la dispoziție case conspirative, după 1989, le-au cumpărat. Ei le aveau luate pe buletin de la ICRAL, nu pe buletinul lor de ofițer de Securitate, ci pe buletinul lor de identitate false și au fost multe cazuri în care și-au vândut lor înșiși.”, a mai adăugat istoricul.
„Într-o țară în care locul serviciilor ar fi fost bine stabilit. Ar fi existat un control asupra activității lor, un regim democratic cu alte cuvinte. Dar noi nu avem un regim democratic. Noi avem o autocrație securistă.”, a concluzionat Marius Oprea în podcastul „România lui Cristache”.
