EXCLUSIV! Istoricul Marius Oprea, despre cine e în spatele Recorder și Hotnews: „Follow the money!” (VIDEO)
Despre istoricul și originile antreprenorului a vorbit istoricul Marius Oprea la podcastul „România lui Cristache”.
„Acest tânăr (n. red Dragoș Vîlcu) a înființat la 20 de ani un studio video, la vremea în care o cameră video costa vreo 60.000 de dolari (n. red. începutul anilor ’90). Avea 20 de ani. Îmi spuneți și mie unde a venit cu banii? De acasă, nu?
De-acasă, nu? Tatăl lui, ambasador, Gheorghe Vîlcu, bunicul lui, care a murit în 1999 și probabil tataie i-a dat ceva bani, a fost general în Securitatea Română, Vasile Vîlcu. Creatorul Direcției de Informații Externe și, probabil, în același timp, cred, locotenent-colonel sau colonel în KGB. Pentru că înființarea Direcției de Informații Externe din 1951 s-a făcut direct sub tutela KGB”, a arătat istoricul Marius Oprea.
Istoricul Marius Oprea îi contrazice pe reprezentanții Recorder
Deși reprezentanții Recorder susțin că implicarea lui Dragoș Vîlcu a avut loc doar în primele luni de activitate, după care s-ar fi retras, istoricul Marius Oprea îi contrazice: „A fost doar la început, dar Recorder e creația lui. Și dacă s-a cărat, spuneți-mi de ce Recorder funcționează în aceleași spații ca și firmele lui?”
În același timp, istoricul lasă de înțeles că Recorder ar putea avea o legătură cu serviciile. Însă nu cu cele de la noi, ci de la răsărit.
„Dacă e cu «Follow the money» nu e chiar așa de greu de dovedit. Recorder, în fond, ce face prin aceste anchete? Creează o mare neîncredere în toate instituțiile statului. Ultima rămasă era presa. Din momentul în care presa îl condamnă pe Putin la unison, nu trebuia discreditată și presa că ia bani de la partid, așa în bloc?”, arată istoricul Marius Oprea.
De asemenea, istoricul a vorbit și despre despre motivul pentru care se luptă cu îndârjire pentru deconspirarea securiștilor de ieri și de astăzi.
„Eu am avut un accident biografic pe care nu l-aș dori nimănui. Am fost anchetat de Securitate, de Direcția a 6-a de cercetări penale, pentru că am făcut parte dintr-un grup care a pus manifeste în Februarie 1987, am fost prinși abia în primăvara anului 1988. Am fost anchetați în stare de libertate, pentru că se auzise de noi la Europa Liberă, ăsta a fost norocul. Însă viața mea până în 1989 a fost un iad. Tatăl meu care era locotenent-colonel, trecut la pensie din cauza mea, a făcut un preinfarct, iar apoi în martie 1990, un infarct i-a fost fatal.”, își amintește cu durere istoricul.
